RESTITUIRI – Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunosc zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul IOAN N. RADU… Campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Revista ASTRONAUTICA, pe care o lansa lunar, vorbea lumii întregi despre orașul nostru. Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț  Cristache)

Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

   Continuăm să îi descoperim, continuăm să îi aducem în fața cititorilor noștri, cu recunoștință și prețuire… Și sperăm să-i regăsim și în viitoarea ediție a Enciclopediei orașului nostru…

   Cu mare satisfacţie vă prezint în prim-planul rubricii noastre pe prof. univ. dr. ing., DHC al Universităţii din Oradea, Virgil Stanciu, care a depus o intensă activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică in domeniul ştiinţelor inginereşti și cel de inginerie aerospaţială, având ca subdomenii de competenţă, sistemele de propulsie aeronautice, aerospaţiale şi cosmice, turbomaşini subsonice şi supersonice, design aeronautic. Este creatorul a numeroase inovaţii şi invenţii tehnice în domeniu, devenind cunoscut în ţară şi în străinătate. O contribuţie importantă este și cea referitoare la componenta istoriei învăţământului spaţial românesc şi a managementului, precum şi a filosofiei propulsiei spaţiale.

   Virgil Stanciu s-a născut la 24 septembrie 1948, în satul Valea Voievozilor, localitate învecinată oraşului Târgovişte. Urmează Şcoala generală şi apoi cursurile Liceului teoretic „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, trecând zi de zi „puntea” de peste râul Ialomiţa, ce separa cele două localităţi. În anul 1966 susţine concursul de admitere la Facultatea de Mecanică, Secţia Aviaţie, a Institutului Politehnic Bucureşti, fiind admis primul pe listă, unde, după cinci ani, devine inginer de aviaţie. În ceea ce priveşte familia lui, tatăl său, Virgil şi mama sa, Virginia, au fost tot timpul alături de Virgil şi de fratele său mai mare, Ion, absolvent al Facultăţii de Istorie al Universităţii din Bucureşti.

   Activitatea profesională o desfăşoară la Institutul Politehnic Bucureşti, Catedra de Aviaţie şi Instalaţii de bord, ca asistent stagiar (1972–1975), asistent titular (1975–1982) şi Şef de lucrări (1982 – 1990). În această perioadă, în martie 1985 a susţinut teza de doctorat intitulată „Studiul teoretic şi experimental al reţelelor de palete din treptele compresorului axial supersonic”, fiind coordonat ştiinţific de prof.univ. dr. docent Victor Pimsner. Face parte din şcoala de motoare de aviaţie, iniţiată de profesorii universitari Alexandru Strătilescu şi Adrian Stânbuleanu, dezvoltată după anul 1971 de profesorul şi primul decan al Facultăţii de construcţii aerospaţiale, Victor Pimsner. Din această şcoală au mai făcut parte personalităţi de seamă din domeniul aerospaţial, precum: A. Vasilescu, I. Manole, S. Sidon, M. Buruiană, V. N. Constantinescu şi D. Negulescu. După anul 1990, odată cu schimbarea denumirii Institutului Politehnic Bucureşti în Universitatea Politehnică din Bucureşti, ocupă funcţiile didactice de Conferenţiar universitar (1990–1993) şi Profesor universitar, din 1993 până în prezent. În anul 1998 este numit în funcţia de Şef al Catedrei de Ştiinţe aerospaţiale „Elie Carafoli”, este prodecanul facultăţii între anii 2004-2008, iar din anul 2008 este ales Decanul Facultăţii de inginerie aerospaţială, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Virgil Stanciu a devenit cunoscut prin cercetările ştiinţifice fundamentale pe care le-a efectuat prin cele 64 de contracte de cercetare ştiinţifică, interne şi internaţionale, multe dintre ele fiind ulterior aplicate în domeniul sistemelor de propulsie aeroreactoare. A conceput, proiectat şi realizat instalaţii de laborator, privitoare la modernizarea tehnologiei didactice, prin realizarea unor instalaţii noi introduse în activitatea didactică şi a studiului elementelor şi proceselor din domeniul motoarelor aeroreactoare. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în cele peste 220 de comunicări ştiinţifice, prezentate în cadrul unor conferinţe din ţară şi străinătate, în cele 72 de lucrări ştiinţifice apărute integral în revistele de specialitate din ţară şi străinătate, în 65 de cursuri universitare, monografii, culegeri de probleme, îndrumare de laborator, îndrumare de proiectare şi metodologii de calcul. A elaborat lucrări în colaborare cu personalităţi consacrate ale domeniului V. Pimsner, C. Berbente, O. Ionescu, N. Rotaru, A. Vasilescu, M. Boşcoianu, T. Martis, A. Vasilescu, T. Bărbat, etc. Prin coordonarea unor lucrări cu caracter didactic în cadrul seminariilor, laboratoarelor, proiectelor de curs şi de diplomă, precum şi prin predarea cursurilor de specialitate din familia „Motoare aeroreactoare, procese şi caracteristici în motoarele aeroreactoare”, el a contribuit la reformarea şi perfecţionarea învăţământului superior ingineresc de aviaţie din România.

   Este conducător de doctorat din anul 1994, reuşind să finalizeze 15 dintre ele, iar, în prezent, coordonează activitatea de cercetare a 18 doctoranzi. Din 1995, este membru în comisiile de susţinere a examenelor, a referatelor şi de prezentare a tezelor de doctorat, în calitate de preşedinte al comisiilor de doctorat şi de referent ştiinţific. A coordonat ştiinţific lucrări de dizertaţie, întocmite de absolvenţi ai învăţământului superior de aviaţie, în cadrul studiilor aprofundate şi a învăţământului universitar de master.

   În 1993 devine preşedintele Asociaţiei Specialiştilor în Motoare Aeroreactoare. În 1996 este numit Şeful Serviciului de Evaluare şi Acreditare Academică din Direcţia generală a învăţământului superior din Ministerul Educaţiei Naţionale, iar din 1997 ocupă funcţia de Director General Adjunct al Direcţiei Generale a Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare din M.E.N.

   Recunoaşterea performanţelor ştiinţifice şi didactice se concretizează prin apartenenţa la asociaţii şi societăţi cu caracter ştiinţific: din 1990, membru în Comisia de Astronauticǎ şi Aeronauticǎ, Secţia de Ştiinţe Tehnice a Academiei Române, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Aeronautice şi Astronautice a României (2006). În aceiaşi perioadă activează  ca

membru al Societății Americane a Inginerilor Mecanici (ASME), din 1995 este membru Corespondent al Academiei de Ştiinţă şi Artă Româno – Americană, din 2006 este membru al Asociației Aeronautică și Astronautică a Franței, iar din 2007 este membru al IAENG – Asociaţia Internaţională a Inginerilor. În 2008 devine membru Corespondent al Academiei de Ştiințe Tehnice din România. De asemenea, este onorat cu distincţii ale unor asociaţii profesionale, este Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (2002), și laureat al Premiului Academiei Române „Henri Coandă”, în cadrul secţiei de ştiinţe tehnice, pentru lucrarea „Filosofia propulsiei”, în anul 2013.

   Aşadar, într-un secol aflat în plină dezvoltare ştiinţifică, prof. univ. dr. ing. Virgil Stanciu reuşeşte să-şi demonstreze şi să-şi impună ideile inovatoare, devenind un deschizător de drumuri pentru tinerii ingineri de aviaţie, dascăl şi maestru incontestabil în domeniul ingineriei aerospaţiale şi al turbomotoarelor, din ţara noastră.

Domnul profesor IOAN  N. RADU  a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…