ortooxacell kiss2022.gif Flax

PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Singurătatea

Uneori, oamenii au nevoie de singurătate, chiar dacă sunt destui care se tem de ea. Îmi amintesc adesea de copiii singuratici, pe care i-am cunoscut în diverse împrejurări și care-și imaginau conversații sau jocuri la care erau singurii participanți. Erau dezinvolți, se simțeau bine, fără teama de a fi tulburați ori că vor fi întrerupți. În ceea ce se întâmpla era o încântare, o explorare bucuroasă, o creare de nume, întâmplări, obiecte, uneori inițiindu-se chiar o prietenie. Prietenul nevăzut? Era bună această singurătate?

Nu poate fi un singur răspuns, depinde de cât dura și ce se petrecea mai departe. Ieșirea în lume a copilului devine o poziționare a sa în relațiile cu ceilalți. Poate intra într-un joc comun ori scruta jocul celorlalți, se poate atașa de alții care să-i ofere protecție, poate deveni actorul care preia mersul lucrurilor, se pot întâmpla multe…

Cred că pe unii oameni îi alege singurătatea mai degrabă decât o aleg ei. Din nepricepere, timiditate, dezinteres pentru viața socială sunt oameni care se așază într-o singurătate care este confortabilă pentru ei. De acolo privesc, evaluează, aleg. Și totuși, nu sunt prea siguri că acea singurătate este ceea ce le trebuie, dar nu știu cum să-și gestioneze relațiile sociale, sunt neîncrezători, se tem.

Dar cum va fi la sfârșit? E adevărat că fiecare moare singur, totuși trebuie să afle ceilalți că omul a murit.

Un prea-frumos cântec al lui Georges Moustaki spune: „Non, je ne suis jamais seul avec ma solitude”. Și cred că, uneori, e tare bună singurătatea, ca să ne cântărim zicerile, să ne așezăm trăirile, să ne potolim emoțiile, să începem un lucru folositor, să vorbim divinității despre intențiile și faptele noastre, să ne vindecăm rănile, să ne împăcăm cu noi și cu ceilalți. O singurătate smerită ne folosește, poate să fie o purificare a conștiinței, ne poate folosi în autocunoaștere.

Sigur, înțeleg opțiunea pentru singurătate a celor care creează în multe domenii, dar și nevoia de a nu fi singuri a celor ce explorează. Uneori, e nevoie ca oamenii să fie împreună în anumite demersuri, pentru a se susține reciproc a și a se completa. Regeneratoare mi se pare ascultarea muzicii în singurătate, prin faptul că nu se creează o „contagiune” a preferințelor și putem alege liber. Muzica este o modelatoare de stări, de opțiuni, creează căi de urmat și limpezește spiritul.

Singuri în rugăciune… O terapie de care avem nevoie, pe care, însă, unii dintre noi o ignoră sau nici măcar nu cred că există această stare. Nu toți ne rugăm, cei mai mulți ne rugăm prea puțin ori deloc. Și totuși, astfel, ne putem despovăra, putem să (ne) punem întrebări, putem cere răspunsuri și să zicem: „arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu” (Psalmul 142).

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…

 

Distribuie:

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media