Din adâncimile memoriei se ridică, uneori, amintirile unor trăiri. Pe unele le primim cu bucurie, altele ne stânjenesc, ne provoacă durere ori revoltă, Pe rând sau multe deodată, acestea parcă se află la o nouă judecată, analiză, evaluare. După ce am trecut prin multe într-o viață, găsim puterea de a fi lucizi. Am fost bucuroși, optimiști, uneori fericiți, temători, disperați, nefericiți, demni, umili ori umiliți, am vrut să fim buni, puternici, drepți, să fim pe placul semenilor, să nu ne rușinăm de noi înșine.
Putem să alegem dintre trăirile anterioare, rememorându-le, pe cele care ne fac să ne simțim confortabil. E ca și cum am retrăi acele clipe. Vârsta nu mai contează atunci când reașezi între afectele tale timpul în care te-ai simțit ocrotit, iubit, dorit, așteptat, chiar dacă a fost de mult. Prezentul ne aduce, uneori, reactualizări ale unor întâmplări mai vechi. Nu toate ne bucură, dar unele ne dau prilejul să găsim noi semnificații ale celor trăite: am avut noroc, am fost salvați din primejdii de moarte, am greșit și greșelile noastre au produs suferință altora, am spus prea multe ori n-am spus ce se cuvenea la timpul potrivit, am consimțit când unii au fost nedreptățiți, n-am știut ori n-am putu ceva. Cum să mai fii senin?
Și, între trăirile noastre, emoția și bucuria Nașterii și a Învierii… Ele se reînnoiesc și ne dau convingerea că, în timpul acestor sărbători, nu are cum să se întâmple ceva rău. Și totuși, ființe dragi au fost cu un pas mai aproape de moarte în prejma sărbătorilor. Și ce se rememorează: bucuria sau durerea?
Năvalnic vin peste noi și dragile amintiri ale vieții: îndrăgostirea, clipele de tandrețe, bogăția pe care o aduc copiii, munca bine făcută.
Să avem minte limpede, gând smerit și putere de a le primi pe toate așa cum vin!
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
