Ziua unui om începe ca o poveste imprevizibilă. Nu avem cum să știm ce va fi, multora însă ne este clar cum ne-am dori să fie.
Cei apăsați de dureri de tot felul sau de griji uită de ele și trezirea este pentru ei o reîntâlnire cu ceea ce au vrut să uite sau să îndepărteze. Mai există și posibilitatea ca, pentru unii, ziua să fie perpetuarea bucuriilor din cea anterioară ori prilejul de a duce o luptă pentru a câștiga material sau spiritual, pentru a birui dușmanii din afara sau dinăuntrul lor ori pentru a supraviețui.
Cei ce sunt destul de puternici să-și trăiască noua zi după cum doresc au în ei capacitatea de a fi siguri de ceea ce fac și, astfel, să ajungă acolo unde își doresc. Cred că ar trebui să ne pregătim pentru provocări neașteptate, precum conflicte, ispite, dorințe izvorâte din lăcomie sau orgoliu, ca să putem să încheiem ziua fără să ne fie rușine pentru faptele noastre.
Cum percepem timpul în diferite împrejurări? Trece prea repede sau prea încet, dorim să-l ținem în loc ori să-l parcurgem cât putem de repede, pentru a dobândi calmul, liniștea, certitudinea sau sănătatea. Unii dintre noi avem ore ale zilei pe care le iubim mai mult, la care știm că ne putem aștepta să se întâmple ceva dorit cu nerăbdare: ceasul confirmărilor, al săvârșirii dreptății, al eliberării, al împlinirii iubirii sau urii.
Cum e o zi, totuși? Răspunsul e al fiecăruia…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
