Într-o zi descoperi că tu, copil, ființă aflată pe primele trepte ale cunoașterii simți ceva care la vârsta primei copilării nu necesită o explicație. Ceea ce simți este certitudinea că ai pe cine să chemi, ai de la cine să ceri, există cineva căruia să-i spui că te doare sau că te temi. Nici nu-ți pui problema că ar putea lipsi, că nu ți-ar răspunde cineva la chemare, că nu ar fi cineva care să-ți aline durerea, să te mângâie.
În timp, siguranța creează încrederea, iar aceasta întemeiază dragostea față de ființa la care te poți raporta oriunde și oricând. Vine apoi o etapă a vieții în care nici nu realizezi cât de important este faptul că te iubește cineva și că iubești pe cineva. E firescul cotidian, curg zilele și anotimpurile se succed și trăirea lor are inclusă în ea iubirea ta pentru alții și a altora pentru tine. E același climat reconfortant în care nimic nu clatină convingerea că iubești și ești iubit de părinți, frați, bunici, ai casei în general.
Până într-o zi, când descoperi că ceea ce ai deja există de la sine și nu se va schimba, dar mai vrei altceva. Nu înțelegi ce este, de ce ai nevoie, știi doar că vrei și un altfel de iubire. Uneori începi să iubești tu înainte a fi iubit și aștepți un semn de la cineva anume, alteori nici nu știi de la cine, dar vrei să te iubească cineva.
„Le jour ou quelqu’un vous aime, il fait tres beau”… se spunea într-un cântec frumos al tinereții mele. Aștepți, speri, încerci să grăbești apariția zilei în care cineva te iubește. Și dacă ți se îndeplinește dorința, ce bucurie, ce minune! Ești mai ușor, mai energic, mai hotărât, mai puternic, mai curajos, dar nu poți încă să spui cu voce tare că ești fericit. Te gândești că urmează un timp fericit până departe…
Atunci când știi că însemni ceva pentru altul, când acela vrea să știi cum te simți, dacă ești trist sau vesel și de ce, dacă el sau ea înțelege că te străduiești să faci ceva pentru amândoi, dacă-ți respectă alegerile, preferințele, așteptările, temerile, bucuriile, durerile îți dovedește iubirea… Unii o au, alții speră să o găsească, mulți n-o vor avea niciodată.
Să ne iubim unii pe alții, s-o facem la timpul cuvenit, să ne punem dincolo de orgolii…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
