Azi, un articol special, dedicat doamnei Clelia Ifrim, singurul scriitor român prezent în Biblioteca din Cer. Două dintre poemele Cleliei Ifrim gravitează în jurul Pământului ca două scântei luminoase, pornite dintre betoanele capitalei pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Acest eveniment a fost însă trecut cu vederea în România, strălucind doar în Japonia și rămânând doar în câteva rânduri, modeste, pe coperțile volumelor scrise de autoare. Unul dintre cele două poeme a fost selectat în anul 2007 pentru volumul II, numit Stele, în cadrul proiectului Space Poem Chain, implementat de Agenția Spațială Japoneza Jaxa. Versurile selectate pentru acest volum au fost: „Am început această călătorie în dimineaţa când m-am născut./ O stea din adâncul cerului este îngerul meu păzitor, / veghindu-mi cu propria-i lumină trupul şi sufletul, şi toate visele mele. / În fiecare dimineaţă îmi trimite la fereastră un porumbel, să mă înveţe / să descifrez semnele de aer, ale drumului de întoarcere în casa cerului”.
Ulterior, în 2009, au fost și alte versuri selectate pentru a fi publicate în cadrul volumul III, numit „Cine suntem, de unde venim, încotro mergem?”. Astfel, versurile: „Drumul celor născuţi din pământ este un vis de iubire. / Îl am de la părinţii mei şi-l voi lua cu mine / În eterna noapte albastră, ca o parte a vieţii mele” au devenit legătura 24 și au fost trimise astronautului Koichi Wakata, aflat pe Stația Spațială Internațională. Acesta a scris poemul de legătură 25, care a fost trimis către Pământ.
Aceste două poeme au fost depozitate pe modulul spaţial Kibo de pe ISS – Staţia Spaţială Internaţională, pentru a rămâne o parte a Bibliotecii din Cer. În filmul făcut la bordul modulului spațial Kibo, Konichi Wakata spune: „Citind poemul 24 scris de Clelia Ifrim, am simţit că am fost înzestraţi cu acest dar al vieţii de la părinţii noştri şi de la pământul mamă. Când am privit pe fereastra modulului Kibo, frumuseţea planetei albastre m-a şocat şi am fost copleşit de gratitudine pentru acest dar primit. ”
Scriitoarea Clelia Ifrim este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Asociaţiei Universale a Poeților Japonezi JUPA, membră de onoare a Fundației pentru Cultură „Naji Naaman” din Liban și a Asociației Internaționale a Scriitorilor și Artiștilor – IWA din SUA.
După debutul din anul 1979, în cadrul revistei Luceafărul, autoarea a publicat teatru, poezie, traduceri, proză scurtă și eseuri, având peste 25 de cărți publicate și numeroase articole în reviste literare din țară și din străinătate. România Literară, Luceafărul, Arca, Vatra, Contrapunct (România), The Mainichi Daily News, The Asahi Shimbun/The Herald Tribune, Ko, Mushimegane, The Mie Times (Japonia), Caietele Internaţionale de Poezie, Origini, The Modern Haiku, Lynx – a journal for linking poets (USA) sunt doar câteva exemple. „My Loved Japan” este cartea nominalizată Best Books 2011, în The Japan Times – o carte tradusă în română, engleză, franceză și germană, despre care Hidenori Hiruta de la Akita internaţional, care a tradus acest volum în japoneză, spune: „Te rog, citeşte această carte şi plonjează tu însuţi în universul unui foarte original gânditor şi artist, a cărui sensibilitate umple inima fiecărui cititor cu cea mai subtilă muzică a cuvintelor şi ideilor, pe care le-ai ascultat vreodată ”
Clelia Ifrim este prezentă și în antologii de poezie, așa cum este „Haiku – poezie veche si nouă”, aparținând editurii MQPublishing din Anglia – o antologie care cuprinde cei mai buni 136 de poeți haiku din întreaga lume. De asemenea, printre cărțile autoarei se numără și „Copiii Casei Regale” – un volum care cuprinde 5 piese de teatru și care a fost nominalizat pentru Premiile Uniunii Scriitorilor, „Cui aparține ziua de ieri” – apărută la Editura Reflection Publishing din SUA, Câmp de Medalii – premiată la Festivalul Internațional de Teatru Scurt din 1993. Trei dintre cărțile sale de poezie au fost traduse în limba japoneză, iar scriitoarea Clelia Ifrim a obținut numeroase premii internaționale, așa cum este și Grand Prix, Festivalul Matsuo Basho, Japonia, 2011.
De ce acest articol? Pentru că pe doamna Clelia Ifrim am cunoscut-o sâmbătă, pe 24 iulie, în cadrul unei lansări de carte, unde a fost prezentă pentru a ajuta și susține un scriitor debutant, venind din București, într-un mic orășel de provincie. Cu o zi înainte însă am aflat și eu despre activitatea doamnei Clelia, nu pentru că nu m-ar fi interesat domeniul, ci pur și simplu pentru că, așa cum am spus și mai sus, activitatea scriitoarei a fost lăsată într-un con de umbră, fără să fie adusă în atenția publicului general, care, fiind străin de lumea scriitorilor, nu are de unde să afle despre ei decât din media.
Am descoperit astfel un om special, cald și prietenos, lângă care nu te simți mic, chiar dacă știi că ești. Acum, încă nu pot scrie foarte multe despre doamna Clelia Ifrim, având unul dintre rarele momente în care limba română nu îmi ajunge pentru a exprima ce am simțit în cele câteva ore petrecute împreună. Tot ce mai pot să adaug este că sunt la a doua lectură a cărții Atașament, pe care încă o descopăr și o descifrez și pe care îmi doresc să o înțeleg în profunzime.
Închei prin a spune că, într-o lume plină de vedete de carton, în care avem doar forme, pentru că fondul s-a diluat și se diluează încă, acești oameni există printre noi și rămân calmi, detașați și modești, așteptând să fie descoperiți.
Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișeană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
