POLEMICI AMICALE

Un cuvânt înainte… Am adunat aici, în pagina de cultură a Gazetei Dâmboviței, foarte mulți dintre foștii mei elevi, de care sunt, așa cum am tot repetat, foarte mândru. Azi îi… scot la „tablă” pe doi dintre ei, dascălul universitar Pompiliu Alexandru, doctor în filosofie și pe Robert Marin, un arhitect de succes și un pasionat de filosofie, epistemologie etc. Desigur, ei știu că polemica este, cum spunea cineva, o „ciorovăială a oamenilor culți”, iar Nicolae Iorga credea că într-o polemică trebuie să răspunzi atât cât are nevoie publicul, iar nu adversarul. Dragii mei elevi de acum mulți ani, Tudor Mușatescu scria că: în polemică, stilul trebuie să fie stilet şi stiletul, stilat. Așadar, pentru că „polemica este alcoolul gândirii”, iată mai jos replica lui Robert Marin la Tableta de miercuri, 15 aprilie, a lui Pompiliu Alexandru… Desigur, aici, în Gazeta Dâmboviței! Dragă Pompiliu, aștept… provincia!

Ionuț CRISTACHE, proful vostru de filosofie…

Aud zi de zi grămezi de prostii ce îmi intră pe o ureche și îmi ies pe cealaltă, lăsînd în urmă doar vaga senzație a unui disconfort de sursă externă. Această stare este familiară majorității optimiștilor neînțeleși cu lumea ce și-au făcut din neglijarea opiniilor nejustificate o procedură necesară liniștii. Cînd însă detectez poziții cu care sunt în dezacord la oameni serioși, cu moduri de gîndire pe care le prețuiesc, devin agitat și simt nevoia să îmi explic de unde vine nealinierea. Am citit cu mult interes tableta lui Pompiliu Alexandru, din Gazeta Dâmboviței de miercuri, 15 aprilie, și trebuie să spun că nu sunt de acord cu modul în care el reprezintă individualitatea și cum o plasează în marginalul statisticii. O să remarc, pe scurt, doar cîteva dintre punctele de dezacord. Mi s-a părut bine aleasă referința la Hannah Arendt, însă tocmai pentru a oferi acțiunii politice un suport etic este necesară, pe lîngă criterii corecte de interpretare, și o descriere matematică a situației existente și a celei propuse. Este adevărat că statistica este folosită imperfect, dar cred că este mai benefică îmbunătățirea acestui instrument decît renunțarea la el și întoarcerea la capriciile interpretării individualiste.

În primul rînd, cred că este riscantă generalizarea reprezentării de tip „clopotul lui Gauss”. Da, este un tip de distribuție ce se suprapune pe desfășurarea multor fenomene, dar sunt și multe alte grafuri relevante, radical diferite, ce descriu alte secvențe importante din tabloul lumii. Clopotul lui Gauss este ilustrativ pentru acele mulțimi ce au o mare masă majoritară de mijloc, precedată de o minoritate substandard și urmată de una suprastandard; această relație între trei termeni, periferia subperformantă, majoritatea mediană și periferia supraperformantă, nu se poate aplica în desele situații de tip binar pe care le întîlnim în lume. Relația cu marginea are o topografie mult mai variată în realitate, de la distribuții asimptotice într-un singur sens, la reprezentări fluctuante. Da, multe dintre aceste interpretări sunt speculative, de pildă se vorbește acum despre o revenire economică postpandemică de formă „V”, „U”, sau pentru cei ce vad un viitor divergent pe clase de agenți economici, „K”, se poate ca toate aceste modele să se dovedească înșelătoare, dar văd puțină consolare în absența totală a oricărui model. Chiar și Nassim Nicholas Taleb (cu care Pompiliu Alexandru l-a impresionat total pe prietenul nostru de… gazetă, Marius Mihălăchioiu), standardul scepticismului în materie de predicție, folosește tot instrumente statistice pentru a-și contura poziția. Nu cred că ne pot fi mai folositoare criteriile universale ale filosofiei idealiste decît matematica fenomenelor contraintuitive, cu toate defectele curente ale acesteia din urmă.

În al doilea rînd, ar mai fi poziția postmodernă a caracterului nongeneral al oricărei descrieri. Cu toții suntem simultan sub multe „clopote” Gauss, fără ca vreunul dintre ele să fie central identității noastre, putem fi marginali la indicele de masă corporală, să spunem, dar din punct de vedere al înălțimii să ne situăm în media confortabilă. Într-o mai veche tabletă de miercuri, îmi aduc aminte că Pompiliu Alexandru nu a fost prea înțelegător cu un personaj numit Nicu ce se situa pe zona defavorabilă a distribuției gaussiene a inteligenței, relația cu marginalul este întotdeauna dificilă tocmai pentru că diferențele sunt mari, dar mult mai puține decât asemănările.

Pentru mulți conservatori relația dintre individ și colectiv se tranșează rapid în favoarea individului, făcîndu-se apel la definiții ale libertății atribuite lui Adam Smith, John Stuart Mill sau Ayn Rand. Vin și eu cu un citat din Adam Smith în sprijinul punctului meu de vedere. „Să ne închipuim că marele Imperiu al Chinei ar fi înghițit de un cutremur, să considerăm felul în care un bărbat umanist al Europei, care nu ar fi avut vreo conexiune directă cu acea parte a lumii, ar reacționa la vestea unei asemenea calamități îngrozitoare. Îmi imaginez că și-ar exprima, în primul rînd, părerea de rău față de nenorocirea acelor nefericiți, ar veni cu multe reflecții melancolice pe marginea precarității vieții umane și a vanității întreprinderilor omenești ce pot fi anihilate într-un moment. Dacă ar fi un om al speculației s-ar putea lansa  în raționamente despre cum comerțul european ar fi afectat de un astfel de dezastru… Și după ce această dreaptă filosofie ar fi exprimată, după expunerea acestor frumoase sentimente, s-ar întoarce la treburile și plăcerile sale cu aceeași ușurință și liniște ca și cum un astfel de accident nici nu s-ar fi întîmplat. Cel mai frivol dezastru ce ar putea cădea asupra sa  ar fi însă ocazia unei disturbări mult mai substanțiale. Dacă ar ști că mîine își va pierde degetul mic, nu ar dormi toată noaptea, dar ar sforăi în cea mai profundă siguranță peste ruina unor sute de milioane de frați ai săi.” (acest citat este tradus după ureche din ascultarea audiobook-ului The Theory of Moral Sentiments). Avem nevoie de o descriere matematică a lumii tocmai pentru a ne conecta mai bine la universul distant al altor ființe umane.

O ultimă obiecție, de ce trebuie băgat Isus în orice argument? Știu că pentru un creștin devotat se poate închide orice discuție cu acest simbol, dar se poate scala reprezentarea mesianică la orice dimensiune?

Agitația mea de mai sus, din care am expus doar o mică parte, se datorează tocmai admirației și respectului pe care îl am față de Pompiliu Alexandru. Îmi place să cred că înțeleg sursa nemulțumirii sale, și eu mă declar constant marginalizat de o lume cu care mă potrivesc din ce în ce mai puțin, dar am convingerea că altele sunt căile de navigare a acestor diferențe.

Robert MARIN

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro