PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Istoria din istorii

Frontieriștii, de Brîndușa Armanca, Editura Curtea Veche

   

 

   Clipele se adună și se așază una în vecinătatea celeilalte, își caută mai departe stările propice alăturărilor și astfel se poate vedea cum își face loc în spațiu, în peisaj o întreagă istorie împreună cu istoricul formării și cu cel al creșterii ei, la un loc cu fiecare detaliu care se distinge, care se desface pentru a-și arăta și a-și face cunoscute înțelesurile, pentru a se așeza și a se face vizibilă în stările spunerii, în acelea care îi vor defini mai departe mișcările și care le va încadra în imaginile ce o pot păstra și menține în fiecare dintre corpurile ce pot ține în structura lor toate aceste evenimente și creșteri ale lor împreună cu toate poveștile însoțitoare. Toate păstrează în cuvintele lor dorul fiecărei întâmplări care a avut loc, care a fost sau nu consumată, care a mers până la capăt sau a rămas undeva la jumătatea ori la începutul drumului.

   Brîndușa Armanca reușește să ne inițieze, să ne introducă și să ne așeze în aceste manifestări ale istoriei, ale oralității și ale poveștilor ei cu ajutorul unor întâmplări tragice în esență, dar în fapt rămânând lecții despre curaj, despre acel curaj al asumării tuturor efectelor căutării eliberării, al libertății și al fiecărei emoții pe care ea le poate încărca în firea unor persoane, ale unor persoane care devin disponibile pentru toate aceste asumări și pentru acceptarea tuturor efectelor lor mai mult sau mai puțin plăcute, mai mult sau mai puțin provocatoare. Totodată suntem puși în fața unor imagini de ansamblu și intimizate ale unei lumi, ale destrămărilor ei prin care se pot vedea precaritatea fiecărei așezări din structurile ei, prin care se pot vedea efectele nocive ale ideologiei care tot încearcă să se impună în viețile celor cărora le este propovăduită și mai departe impusă. 

Reconstituirile presei, veritabil demers de istorie orală, sunt demne de luat în seamă…

   Frontieriștii are în paginile ei tot ce poate ajuta la învățarea unor lecții despre puterea pe care fiecare gest făcut de oameni spre libertate atrage după el altele și altele tot timpul amplificând astfel dorințele care cresc apetitul pentru gustul desăvârșit al libertății, acest dar pe care omul l-a primit și pe care se încăpățânează să nu îl mai uite vreodată, indiferent de istorie, de vremi, de vremuri sau de poveștile lor care le încap și care le fac să fie vizibile și cunoscute, iar mai departe transmise, învățate și asumate de cei care reușesc să se alăture cuvintelor lor. Brîndușa Armanca ne face cunoștință cu un documentar bine așezat în cuvinte, cu o documentare care lasă să se înțeleagă fiecare fragment pus în lumină până în cele mai puțin accesibile zone ale adâncimilor care se pun la dispoziția celor care vor să știe și să cunoască aceste rupturi, aceste frângeri ce s-au așezat în alcătuirea unor destine, destine ale unor oameni care s-au încăpățânat să meargă cât de mult au putut, cât de departe au reușit să ajungă pentru a se regăsi pe pământurile lumii libere, ale aceleia în care voiau și simțeau că își pot duce și termina viețile. Pe mulți i-a făcut liberi însuși sfârșitul vieții lor în condiții știute, înțelese, dar neelucidate și lăsate așa de autorități și mai ales de martori și de făptași. 

Tot din amintire este recuperată și imaginea frontieriștilor plimbați demonstrativ prin oraș de la unitate până la Procuratură ca să-i descurajeze pe tineri să fugă…

   Găsim, aflăm și descoperim oameni, precursori ai visului fiecărui cetățean de a găsi, de a afla și de a cunoaște aerul tare al libertății, toate bucuriile și impunerile ei mai departe în firea și în înțelegerile fiecăruia, în felurile ei de a se așeza în tiparele, în luminile sau în umbrele lor. Frontieriștii, cei numiți astfel, cei care au ales să încerce toate acestea le-au trăit la propriu, au suferit consecințele lor, mulți, rămași necunoscuți, chiar au plătit cu viața această teribilă încercare, această aventură înscrisă în codul irepetabil al salvării, al eliberării, iar Frontieriștii, de Brîndușa Armanca ne face cunoscute toate aceste alcătuiri pe care istoria le-a lăsat să se întâmple și le-a așezat mai departe în aceste cuvinte pentru a le asigura astfel posibilitatea de a rămâne și de a se putea identifica mai departe ca urme, ca semne de la care se poate pleca și merge mai departe în descifrarea și în descoperirea tuturor înțelesurilor lor.

   Cartea cuprinde în corpul ei tot ce poate să înfioare, tot ce poate să emoționeze, să întristeze și să facă posibilă fiecare amplificare a lor, fiecare modalitate de a crește și de a rămâne vizibilă pentru cei care vor să ducă aceste povești mai departe, să le transporte către zonele în care odată și odată se vor putea așeza în luminile meritate, în acele amintiri și memorii care vor putea să le mențină  vii pentru ca toate aceste orori să nu se mai poată repeta, să nu mai poată deveni stări normale de fapt în alcătuirile societății. Tot ce se poate afla de aici rămâne mai departe ca semn care nu mai poate fi cu ușurință îndepărtat, dat la o parte din fiecare atingere ulterioară cu istoria și cu toate normele ei științifice sau  nu. Toate poveștile de aici se mută firesc în oricare corp al ei urmând ca cei care le vor (re)găsi să le poată așeza de tot în istoria care se învață și care trebuie transmisă așa fiecărei generații care crește și care urmează pașii cunoașterii și pe cei ai înțelegerii. Tot ce este aici este firesc și este trăit, iar mai departe nu ne rămâne decât să le ducem pe toate în spațiul în care pot rămâne pentru totdeauna vii și de neocolit. Cert este că istoria acceptată în cuvintele acestor istorii nu își dorește și nu trebuie să se mai repete, să se mai aducă în atenție împreună cu asemenea fapte și cu toate aceste urmări ale lor.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…