PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Între oglinzi

Față către față, de Ioan Pintea, Editura Cartier

   Poezia îi pune în față poetului oglinzi, îl multiplică permanent și îi folosește imaginile pentru a-i înfățișa nenumăratele chipuri pe care trebuie să le vadă și să le cunoască, și mai departe să le spună, să le așeze în cuvintele care construiesc astfel toate fețele nevăzute care pot și care trebuie să se adauge celor văzute, celor deja existente dar și ele încă nepovestite. Imaginile astfel formate rămân suspendate atâta timp cât este necesar pentru ca poetul să le poată prinde și așeza în priviri, iar mai apoi să le poată muta și spune în cuvinte.

   

   Ioan Pintea și-a căutat aceste așezări între aceste oglinzi disponibile ale poeziei și ale firii sale, ale fiecărei întruchipări disponibilă și dispusă să fie văzută și arătată a ei. Și-a construit astfel din imaginile acestea un duplicat, textul poeziei ce i se alătură, și împreună caută să își desăvârșească alcătuirile toate, stările ce se pot face astfel auzite și simțite în cuvinte putând fi înțelese și ordonate în așa fel încât lectura lor să fie adusă în formele înțelegerii și ale descâlcirii acestei firi care vrea să vadă, să se vadă, să se mute din muțenie în zicere și din zonele de umbră în acelea zgomotoase ale poemelor care își pun cuvintele sunătoare în privirile noastre, ale celor ce încercăm această atingere continuă cu pielea poetului, cu cuvintele lui.

mă străduiesc din răsputeri să vă conving

că zgomotul lumii e de fapt muzica mea interioară…

   Față către față este o biografie cuprinzătoare a poetului Ioan Pintea, una care se completează cu fiecare vers așezat în povestea ei, cu fiecare poem adăugat corpului ei și cu fiecare lectură înlesnită astfel a lor, cu toate aceste feluri de a fi, cu toate aceste trăiri conținute și cu toate gândurile puse aici, al îndemână și răsfrânte pe câmpul acesta primitor al poeziei care acceptă toate aceste scufundări și ridicări, toate aceste căderi și urcări, toate mai departe completate de mirări care-și adaugă străfulgerări ce păstrează în explozia lor lumina și întreagă aura ei benefică, cuprinzătoare și caldă. Nimic nu este lăsat nevăzut, nespus mirării care crește întrebările ce duc spre înțelegeri, spre zonele în care poetul este pe teren propriu, pe care le cunoaște și le străbate încărcat de siguranța pe care i-o poate da fiecărui pas pe care îl face și care îl conduce pe traseele ce înlesnesc apropierile dorite.

prooroc și împărat, scriu negru pe alb poeții

scribii și criticii literari

poet scrib și împărat, vorbesc pe la colțuri proorocii

prooroc scrib și poet, urlă în fața mulțimii poeții…

   Dislocări și ruperi sunt disponibile și își fac simțită prezența deseori în corpul poeziei lui Ioan Pintea, sunt smulgeri care își fac simțite durerile care le însoțesc separarea, desfacerea și mai departe reașezarea pașilor pentru întoarcere, pentru aducerea din nou la un loc a fiecărei părți necesare pentru a reface întregul, pentru a-i da înapoi corpului silueta întreagă și tot conturul care poate să îi deseneze în continuare mișcările și să îi facă vizibile și bune de citit urmele.

sunt protejat de propria-mi inimă

și mă mulțumesc cu amintirea ei tot mai palidă

cred că frumusețea ei mă va ajunge dinurmă

și cândva

umbrit din toate direcțiile

voi afla liniștea…

   Între oglinzile în care și-a așezat Ioan Pintea fețele rămâne atâta lumină cât să evidențieze anumite fragilități, acelea care conturează anumite neîmpliniri, anumite ratări ale întâlnirilor ce i-ar fi putut face mult mai sigură desăvârșirea, apropierile dorite și arderile pe care toate acestea le-ar fi întreținut și i-ar fi încurajat amplificările stărilor și ai pașilor în ale căror urme le-ar fi putut așeza.

aici e sahara aici e soarele orbitor

speranța e ceva mic și strălucitor…

   Mai departe cuvintele spun firesc despre poet, despre toate imaginile lui, despre fiecare răsfrângere și despre cele văzute de el, despre toate formările și deformările care încap în apele adânci ale oglinzilor și dezalcătuirile care le însoțesc și le pun în lumina cunoașterii, care le așază cum trebuie și cum se cuvine în corpul lui. Față către față este o colecție de imagini care întregesc, care dezvoltă și care pun la dispoziția cititorului toate desăvârșirile ce au putut fi prinse în imaginile și în stările cunoscute și cuprinse în corpul lui primitor.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…