PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Harta interioară

Sârme, de Anda Vahnovan, Casa de Pariuri Literare

Cuvintele reușesc să alcătuiască și să crească prin fiecare alăturare a lor teritorii, suprafețe întinse, sau înalte în care își pot lăsa la vedere așezările, spunerile și mai departe semnele care devin și rămân repere pentru fiecare dintre pașii care urmează făcuți în fiecare dintre spațiile ce au încăput și care pot fi parcurse în acest relief, în aceste zone care pot primi, care pot accepta de acum stările călătoriei ce urmează să aibă loc și să se desfășoare aici, acum și în toate timpurile care pot recunoaște siluetele acestor prezențe. Cuvintele poeziei cuprind firesc în alcătuirea lor nuanțele și mișcările care își fac simțită prezența aici, iar în continuare le asigură cu naturalețe locurile și peisajele necesare desfășurării și desfacerii lor în cât mai multe și mai vizibile corpuri. Toate alcătuiesc treptat, treptat o hartă, una interioară, una știută, cunoscută și interpretată în moduri foarte personale de cine o scrie, de cine poate și vrea să (re)cunoască tot ce poate fi folosit din fiecare gest disponibilizat de fiecare dintre mișcările care se pot muta într-un semn, într-un reper ce își poate conduce căutătorul prin fiecare desiș apărut și așezat în pașii călătoriei lui.

 

Anda Vahnovan își face vizibilă această căutare continuă, alcătuirea hărții interioare ce îi asigură și îi face vizibile reperele care o pot conduce cât mai mult și cât mai departe în acest vast teritoriu, cât mai adânc în oricare formă încăpută în relieful lui, în oricare anotimp intrat în structurile și în vremurile lui. Timpul rămâne ca reper al fiecărei creșteri ce are loc de-a lungul vieții în care au încăput și din care s-au desprins toate aceste cuvinte care le spun, care le povestesc și le cresc astfel un corp ce se face din ce în ce mai vizibil, iar pașii lui în toată această alcătuire din ce în ce mai auziți.

după atâția ani mă bântuie încă

rufele înșirate pe sârmele

din fața căminelor cu cinci etaje,

stâlpi de metal,

firele contorsionate la capete,

expunerea publică a dedesubturilor

răsturnate din ligheane colorate

ca o marfă pe tarabele negustorilor ambulanți.

cearceafurile fluturau ca niște steaguri

pacea de după capitulare

Toate aceste desfaceri ale vieții în cuvinte, în text o găsim și o citim în Sârme, în fiecare pagină care ține pe suprafața și în cuvintele ei povestea și alcătuirea acestor pași, zgomotul făcut de ei pe fiecare structură a timpului și a istoriei întâlnită, iar cadența lor redă firescul călătoriei ce se desfășoară și își face cunoscute mișcările sub privirile noastre. Pliu după pliu se face vizibil și se descompun astfel în fragmente porțiuni pe care viața le poate așeza în cuvinte, și pe care le poate mai departe pune firesc în desenul hărții interioare care se lasă văzută și cunoscută așa, în aceste diversificate ansamble și structuri încăpute pe și în aceste suprafețe.

tot mai des evit să îmi privesc mâinile,

zici că nu îmi aparțin,

că sunt ale mamei când îmi pregătea geanta de plecare în lume.

învelea fiecare obiect în punguțe,

 le mângâia cutele, le aranja colțurile,

iar la sfârșit le mai netezea o dată…

Viața cu fiecare dintre plecările ei se construiește lent și intens în cuvintele poemelor prinse și ele în reperele și alcătuirile acestei hărți ce se lasă încet, încet văzută și folosită, ce își întinde teritoriile înspre fiecare punct cardinal dezvăluit de pașii întinderii ei. Corpul ce crește este unul firesc și înfășurat în căldura cuvintelor ce îl alcătuiesc, ce îi amplifică alcătuirea și îi asigură vizibilitatea necesară pentru a fi cunoscut și apropiat, pentru a fi adus în acele stări necesare atașării și alăturărilor benefice cunoașterii lor.

scriu rezemată de un perete de cărămidă roșie,

soarele bate în față și este pentru prima dată când

nu mă grăbesc,

nici nu mă feresc…

Povestea unei vieți crește și harta ei interioară își face cât mai vizibil desenul și toate alcătuirile necesare descoperirii și folosirii reperelor lor, ale melancoliei ce își lasă urme din ce în ce mai adânci odată cu fiecare pas care își face urma vizibilă și care aduce cât mai aproape capătul necunoscut și neștiut al poveștii. Ne sunt făcute cunoscute toate stările necesare acestor traversări, acestei călătorii, iar mai departe putem simți și cuprinde intensitatea fiecărei dureri încăpute în corpul acestei spuneri a ei, și în pașii care îi caută capătul și împăcarea. Putem urmări pașii făcuți cu ajutorul reperelor făcute vizibile în Sârme de Anda Vahnovan, putem să participăm și să simțim împreună alcătuirea acestei hărți interioare și mai departe să-i ascultăm sunetele și să învățăm, iar mai departe să ne asumăm gesturile necesare citirii și asumării lor.

 

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…