PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Educația continuă

   Profesorul de fizică teoretică Michio Kaku propune o etapizare a evoluției recente a societății ce urmărește salturile științifice cu efet economic major.  Cercetătorul american articulează traseul dezvoltării societății în puncte de progres științific (termodinamica – revoluția industrială, electricitatea și magnetismul – structura modernă a societății industrializate, tranzistorul și laserul – globalizare). Fiecare astfel de inflexiune a generat câte un nou profil de „om al viitorului”, cu noi aptitudini, noi cunoștințe, noi așteptări,  fiind desigur favorizați cei cu capacitatea maximă de adaptare la noile arhetipuri. Frecvența cu care această imagine a competenței se reactualizează, a crescut simțitor în lumina noilor tehnologii făcând din ce în ce mai dificilă armonizarea vechilor modele cu noile standarde. Avem acum un arhetip dinamic al omului de mâine. Natura oscilatorie a conținutului muncii, activităților, expresiei, face necesară o dobândire permanentă, în ritm susținut, de noi cunoștințe și abilități, o continuă restructurare de sine necesară navigării în labirintul social.

   Indiferent de forma următoarelor tipare de dezvoltare putem identifica câteva trăsături esențiale necesare în potrivirea noastră cu viitorul. Prima ar fi disponibilitatea spre învățare. Acumularea de noi cunoștințe, reînnoirea fondului de concepte cu care operăm presupune pentru fiecare dintre noi o stare de deschidere către nou și o capacitate antrenată de filtrare a fluxului uriaș de informație ce stă sub semnul noului. O altă trăsătură importantă este o stare de introspecție prelungită, în forma ei ușoară, aproape spre permanență. Este ineficient ca interogarea de sine să fie activată doar în momente de criză, și atunci cu efecte zguduitoare. Pentru o mai bună relaționare cu lumea este necesar să ne antrenăm în dialogul cu sine într-un mod relaxat dar bine structurat prin care să ne gestionăm constant poziția. O a treia trăsătură ar consta în încurajarea unui spectru mai larg de sensibilitate. Dincolo de abilitățile pe care le deprindem cu ușurință este necesar un nivel semnificativ de atenție către arii complementare zonelor noastre de confort ca factor de echilibru și reglare a propriei poziții. Desigur toate acestea sunt ingredientele de bază ale maturizării, ale unui proces natural de consolidare a viziunii despre lume și de ajustare la aceasta. Partea dificilă constă în ritmul în care deprindem aceste instrumente, ritm aparent defazat față de viteza evoluției societății. În acest sens este nevoie cu siguranță de cultivarea strategică a facultăților de dezvoltare personală, este necesar în primul rând să învățăm cum să învățăm.

    Sunt și oameni mai puțin îngrijorați de pasul alert al schimbărilor din lumea de astăzi, aceștia socotesc că tot o educație clasică este soluția cu cel mai luminos viitor. Într-adevăr, este vital să ai o bună înțelegere a trecutului pentru a procesa prezentul, dar a privi clasicismul doar ca pe un sistem închis, în care ne întoarcem automat după ce se risipesc aburii noutății, pare mai mult o problemă decât o soluție. Este drept că orice transformare, chiar și una radicală, a universului social se va produce treptat, cu un grad de penetrare egal cu capacitatea de gestiune a celor care o adoptă. Noutatea momentului constă în faptul că acum este necesar un grup mic de oameni ajustați la trend pentru ca aceștia să se instaleze, prin scalarea rapidă a instrumentarului proaspăt adoptat, într-o poziție net superioară unei majorități indispusă la schimbare. Oricât de melancolici am fi în legătură cu trecutul, oricât de neconsolați cu prezentul, calibrarea față de viitor nu se poate face în absența noului.

ROBERT  MARIN  este absolvent de Arhitectură și de… „Carabella”  târgovișteană.