PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Deconstructivism -II-

În imaginea de mai sus este macheta Familian House (1978), proiect neexecutat al lui Frank O Gehry.

Referindu-se la acest proiect, prezent și el în expoziția „Arhitectura deconstructivistă” – MoMa – 1988, Gehry spunea că „arată de parcă uraganul Charlie a trecut pe acolo și a năruit totul. Intenția mea însă a fost de a mă conecta cu energia clădirilor din timpul construcției, ce arătau mai bine decît variantele lor finalizate.” Pentru mulți arhitecți stadiul informal al conceptului la nivel de schiță, de machetă, sau pe parcursul execuției obiectului, înainte de a fi încărcat cu obligațiile funcționale ale unei clădiri, este o etapă mai interesantă, mai gratificantă din punctul de vedere al autorului. Astfel de capricii creative susținute cu multă ambiție pe fondul unei economii cu excedent, au devenit o temă constantă a lucrărilor lui Gehry, ce l-au făcut în timp pe arhitectul canadian-american un superstar al culturii contemporane (Gehry a ajuns inclusiv personaj animat în serialul The Simpsons). Tot clădiri „bătute de uragan” face și în zilele noastre, doar că mult mai complicate. Walt Disney Concert Hall, finalizată în 2003 cu o etichetă de 274 milioane $, în Los Angeles, (vezi imaginea de mai jos) este un exemplu tipic pentru arhitectura „mototolită” din planuri și volume distorsionate placate cu materiale strălucitoare pentru care a devenit faimos.

Genul acesta de construcție, care refuză ideea de suprafață dreaptă, este cu siguranță interesant pentru public, avînd alura unui obiect de artă colosal, îndeamnă întotdeauna la contemplație, analiză sau cel puțin mirare, în oricare dintre cazuri producînd o situație memorabilă. Pentru Gehry astfel de clădiri trebuie să fie expresia directă a conceptului „pre-construcție”, iată mai jos schița inițială a acestei lucrări, destul de vagă în raport cu obiectul final.

Dar oricît de justificat artistic ar fi un act creativ lipsit de contrîngeri, realitatea fizică ne aduce mereu în atenție limitele implacabile ale acestei lumi. Disney Hall a avut un proces de construcție extrem de anevoios, cu intervenții ce au fost necesare chiar și după terminarea construirii. Fațadele deformate placate cu inox, ce încercau să reprezinte dinamica sunetului și să angajeze lumina naturală ca pe un mediu arhitectural, au produs multe efecte colaterale neprevăzute. Suprafețele concave concentrau reflexia soarelui în cîteva puncte pe trotuar sau pe clădirile vecine încălzind anumite spații la un nivel insuportabil, cu zone în jurul construcției în care temperatura la nivelul pavimentului ajungea la 60 °C, în plus reflexiile dinamice percepute de observatorii în mișcare au produs accidente rutiere prin orbirea temporară a șoferilor. Placajul a fost ulterior sablat pînă la un nivel de reflectivitate tolerabil adăugînd astfel transformările post-construcție la imaginea creată pre-construcție, dovadă a faptului că „deconstrucția”, ca orice proces postmodernist, nu este niciodată gata. În ciuda acestor aventuri Walt Disney Concert Hall este un element central în viața culturală a Los Angeles-ului devenind un atractor urban care în cele din urmă a justificat investiția riscantă de la început. Pe un lot vecin sălii de concerte s-a deschis către public în 2015 The Broad Museum, proiectat de Diller Scofidio + Renfro, costul de execuție al construcției: 140 milioane $. Nu poți să nu observi că pentru o filosofie care și-a propus expunerea căilor nevăzute prin care puterea corupe structura ierarhiilor, deconstructivismul arhitectural, a devenit victima celei mai evidente manifestări a puterii contemporane, influența banilor. Acest sistem de idei, ce și-a asumat demontarea elitelor fabricate, a fost destul de ușor deturnat, în varianta lui formală, chiar în sprijinul elitelor îmbrăcate acum într-o nouă „avangardă”. Este adevărat că Frank Gehry a fost considerat în primele decade ale carierei sale un excentric marginal ce a ratat cea mai importantă lecție a constructorului: realizarea unui plan drept, dar printr-o schimbare de destin demnă de o intrigă marca Hollywood, modul lui ciudat de a alcătui clădiri a început să fie tranzacționat ca atribut al autenticității unei transformări culturale epocale. Astăzi, în vîrstă de 92 de ani, Gehry domnește ca un rege nebun peste echipe de arhitecți și ingineri de cea mai înaltă pregătire, chemați să pună în proiect arhitectura planului deformat, simbol al afluenței culturale pentru finanțatorii de construcții trofeu din întreaga lume.

Ar fi totuși nedrept să îl descriem pe Gehry ca pe un mare falsificator al spiritului deconstructivist, de fapt ce i se poate reproșa arhitectului american este un păcat comun tuturor manieriștilor de succes. Iar succesul care a stat la baza acestei ascensiuni fulminante a fost unul notabil în istoria modernă a arhitecturii. În 1997 a fost inaugurat Guggenheim Museum Bilbao, cea mai faimoasă clădire realizată Frank Gehry (vezi imaginea de mai jos).

Acest edificiu a fost primul dintr-o strategie urbană de schimbare a vieții orașului Bilbao. Povestea este lungă și complicată, concluzia ar fi că vechea capitală a Țării Bascilor, loc marcat de o istorie a neintegrării și a separatismului, a devenit un miracol cultural pe harta Europei, definind un model de regenerare numit în politicile urbane „efectul Bilbao” (sau „anomalia Bilbao” de cei mai sceptici). Frank O Gehry a fost considerat figura centrală a acestei transformări, demonstrînd că o clădire spectaculoasă, bine argumentată în meritele ei, poate schimba viitorul unui oraș. De atunci, moguli imobiliari americani, prinți din orientul mijlociu, municipalități și instituții de mare rang, au înaintat cereri de ofertă prestigiosului arhitect în speranța replicării gloriosului succes Bilbao.

Arhitecții expuși în 88 la MoMa sub titulatura deconstructivistă au renunțat în timp la această emblemă, au renunțat la un substrat conceptual asociat cu opera lui Jacques Derrida (mulți dintre ei probabil că nici nu au căutat vre-o dată această asociere), au păstrat și împins căutările formale la limita maximă a posibilităților. Amploarea exercițiilor formale cu care au mobilat centrele urbane bogate ale planetei le-a adus statutul de „starchitects” ai începutului de secol XXI, abia criza financiară din 2008 a evidențiat sustenabilitatea redusă a acestei atitudini. Și totuși căutările de a expune natura reală a ierarhiilor arhitecturale nu au încetat, au apărut noi abordări ale obiectului construit ce sunt parcă mai aproape de spiritul analitic al lui Derrida decît vechile încercări, chiar dacă nimeni nu le mai numește acum deconstructivism.

 

ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă târgovișteană.

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro