Cu ocazia începerii procesului atentatului terorist din 7 Ianuarie 2015 de la sediul publicației de satiră Charlie Hebdo, soldat cu 12 morți, controversata revistă a editat, la începutul acestei luni, un număr special în care au republicat, pe copertă, vechile caricaturi care îl reprezentau pe profetul Mohamed. Textul care a însoțit desenele a fost: „Toate astea, pentru astea”. Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei a reacționat rapid: „Păcatul impardonabil al unei reviste franceze, care a insultat sfîntul chip al profetului, a dovedit o dată în plus ura și ostilitatea instituțiilor politice și culturale din lumea occidentului împotriva islamului și a societății musulmane”. Este intransigența în fața reprezentărilor necorespunzătoare canonului un semn de vitalitate al unei religii? Este, în mod opus, o toleranță prea mare într-un astfel de caz, un semn al stingerii acelei religii? Ambițiile computaționale ale societății contemporane sunt bine servite, la nivel de limbaj, de un vocabular tehnic al neologismelor cu eventuale referințe ce trec înapoi în timp, balistic, cu boltă peste creștinism, în vremea lui Pitagora, Euclid sau Thales. Cînd vorbim însă despre iubire, speranță, destin, deseori formulăm cele mai expresive descrieri apelînd la termeni tradiționali ce au aproape întotdeauna o origine religioasă.
Iubirea este una dintre temele centrale ale versurilor muzicii„ușoare”, în toate formele ei, muzicale: rock, pop, jazz, hip-hop, electro, etc., respectiv ale iubirii: între pateneri, iubire de sine, iubire de viață, iubire destrămată, etc. Am făcut de curînd puțină ordine în discuri și am găsit cîteva exemple ce descriu diverse înfățișări ale iubirii folosind, în sens mai mult sau mai puțin direct, termeni religoși. M-am gîndit să vă împărtășesc cîteva, mai populare, și tot odată sper mai puțin ofensatoare decît cele ale satiriștilor francezi de la Charlie Hebdo (mi-am permis și niște traduceri, evident textul original este cel care contează.
https://www.youtube.com/watch?v=y8AWFf7EAc4&ab_channel=jeffbuckleyVEVO
Piesa este scrisă de Leonard Cohen dar varianta lui Buckley a ajuns mai cunoscută poate și datorită morții premature a tînărului rocker. Versurile sunt despre o iubire care se pierde în diferențele de sensibilitate dintre îndrăgostiți. Iată fragmentul de început:
„Well I heard there was a secret chord
That David played, and it pleased the Lord
But you don’t really care for music, do ya?”
„Ei bine am auzit că există o notă secretă
pe care David o cînta spre plăcerea Domnului
dar ție nu îți pasă de muzică, nu-i așa?~
- Iubire și predestinare
https://www.youtube.com/watch?v=Dd51SEljBU0&ab_channel=NickCaveandtheBadSeeds
Sunt două direcții principale, divergente, pe care poți aborda problema destinului. Una este de tip materialist și propune o mecanică de complexitate cosmică, indescifrabilă pentru fragila minte umană (materialismul mai are niște subteorii cum ar fi „compatibilismul”, dar să nu intrăm în detalii). O altă direcție, cea religioasă, separă spiritul de materie, făcînd astfel din destin o operă mai apropiată de speranță și iubire. Nick Cave optează în versurile acestei piese pentru direcția a doua cu o parafrază la Matei 7:7.
„There’s a man who spoke wonders though I’ve never met him
He said „He who seek finds and who knocks will be let in”
I think of you in motion and just how close you are getting
And how every little thing anticipates you
All down my veins my heart-string call
Are you the one that I’ve been waiting for?”
„Există un Om care vorbește minuni deși eu nu L-am întîlnit
El spune „cel ce va cauta va găsi, celui care va bate în ușă i se va deschide”
mă gîndesc la tine în mișcare și la cît de tare te apropii
și cum fiecare mic lucru te anticipează
pe venele mele corzile inimii strigă:
Ești tu cea pe care am așteptat-o?”
- Iubirea ca transfer
https://www.youtube.com/watch?v=wp43OdtAAkM&ab_channel=KateBushMusic
Kate ridică o problemă originală în această piesă, cum ar fi dacă bărbatul și femeia, într-un exercițiu de transfer total, ar face schimb de experiență corporală atunci cînd fac dragoste? Ne-am înțelege mai bine pe noi și pe partenerii noștri? Am depăși obstacolele subiectivismului la care suntem biologic condamnați? Numele inițial al acestei piese a fost „A Deal With God” dar casa de discuri s-a temut de o reacție negativă în piețele europene unde, în anii 80, Biserica Catolică încă avea o importantă influență culturală: Italia și Irlanda.
„And if I only could
I’d make a deal with God
And I’d get him to swap our places
Be running up that road
Be running up that hill
Be running up that building.
You don’t want to hurt me
But see how deep the bullet lies
Unaware I’m tearing you asunder
Ooh, there is thunder in our hearts
Is there so much hate for the ones we love?
Tell me, we both matter, don’t we?”
„Și dacă doar aș putea
aș face un tîrg cu Dumnezeu
și L-aș face să ne schimbe locurile
am alerga pe acel drum
am alerga pe acel deal
am alerga pe acea clădire.
Nu vrei să mă rănești
doar să vezi cît de adînc stă glonțul
inconștientă te despart
O, este tunet în inimile noastre
este chiar atît de multă ură pentru cei pe care îi iubim?
spune-mi, amîndoi contăm, nu-i așa?”
- Iubirea interzisă
https://www.youtube.com/watch?v=PVjiKRfKpPI&ab_channel=HozierVEVO
Chiar dacă în videoclip obiectul dramei este abraziunea dintre societate și un cuplu gay, Hozier se referă la multele forme de intoleranță, în fața iubirii, aprinse de instincte conservatoare. Romeo și Julieta, de exemplu, este o poveste care are sens doar pentru cei doi îndrăgostiți, celelalte personaje fac eforturi de a accepta sau de a împiedica în orice fel o comuniune pe care o văd ca un afront la valorile de bază ale lumii lor.
„There is no sweeter innocence than our gentle sin
In the madness and soil of that sad earthly scene
Only then I am human
Only then I am clean.
Take me to church
I’ll worship like a dog at the shrine of your lies
I’ll tell you my sins and you can sharpen your knifes
Offer me that deathless death.
Good God, let me give you my life”
„Nu există inocență mai dulce decît blîndul nostru păcat
în nebunia și mizeria acelei triste scene pămîntești
doar atunci sunt om
doar atunci sunt curat.
Du-mă la biserică
voi sluji ca un cîine la altarul minciunilor voastre
vă voi spune păcatele mele iar voi vă veți ascuții cuțitele
să-mi oferiți acea moarte fără de moarte.
Dumnezeule bun, lasă-mă să îți dau viața mea.”
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.
Facebook
WhatsApp
TikTok
