PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Automatism (doi)

Distribuie:

O dificultate suplimentară în interpretarea corectă a automatismelor vine din faptul că natura predictibilă a unui proces automat ne lasă impresia că, în mod obligatoriu, acesta ar trebui să aibe un scop. Daniel Dennett încearcă să decupleze natura sofisticată a unui proces ordonat  de intuiția general umană că doar inteligența poate produce structuri organizate și că restul este haos. Într-o conferință despre evoluție și liber arbitru, filosoful american, începe construcția unui argument în favoarea automatismului evoluționist prin asocierea a două idei diferite la nivel descriptiv dar similare formal.

Ideea 1:

„Pentru a face o mașină perfectă și frumoasă nu este necesar să știi cum să o faci”.

Acest citat este extras dintr-o critică la teoria evoluției a lui Darwin scrisă de un pătimaș contemporan al acestuia. „În teoria care ni se prezintă, artizanul este „ignoranța absolută”, astfel, putem enunța ca principiu fundamental al întregului sistem ideea că:  PENTRU A FACE O MAȘINĂ PERFECTĂ ȘI FRUMOASĂ, NU ESTE NECESAR SĂ ȘTII CUM SĂ O FACI. În urma examinării atente, vom găsi că această propunere, exprimă într-o formă condensată pretenția esențială a teoriei și că surprinde în puține vorbe întreaga însemnătate a cuvintelor d-lui Darwin, care printr-o ciudată inversiune de raționament, ajunge să creadă că „ignoranța absolută” este pe deplin calificată să înlocuiască „înțelepciunea absolută” în toate realizările competențelor creative”, Robert Beverley MacKenzie, 1868, și da, segmentul scris cu majuscule corespunde originalului. Dennett subliniază caracterul contraintuitiv al ideii selectate, desemnată de critic ca fiind o „ciudată inversiune de raționament”. Dificultatea de a modela mental „ideea 1” vine din imposibilitatea multor oameni de a imagina o reprezentare a acestui concept în absența unor referințe empirice. De aceea, pentru a putea face un astfel de salt imaginar, este necesar un exemplu formal similar care este deja perceput ca fiind corect funcțional.

Ideea 2:

„Pentru a fi o mașină computațională perfectă și frumoasă , nu este necesar să știi ce este aritmetica”.

Citatul îi aparține faimosului matematician și pionier al mașinilor de calcul Alan Turing  (1912 – 1954).  În perioada activității sale, „computerele”, exact aceasta era terminologia din nomenclatorul de meserii, erau de obicei doamne și domnișoare pricepute la matematică ce realizau cu răbdare breviarele de calcule solicitate de ingineri, cercetători, oameni de știință (o reprezentare deconectantă a unor astfel de exemple o puteți găsi în filmul artistic „Hidden Figures”). Aceste „computere” trebuiau să înțeleagă aritmetica pentru că munca lor era considerată o apreciere rațională a unor probleme de calcul. Turing însă, convins de natura automatică a matematicii, propune realizarea unei mașini de calcul foarte competente care să „nu știe aritmetică” (o altă referință cinematică în acest sens: „The Imitation Game”). Procesele automate complexe, fie ele naturale sau creații de design, lasă deseori falsa impresie că își datorează autonomia unei voințe care le asigură parcursul. În varianta lui Turing, în care computerele nu trebuie să „știe” matematică, ideea fundamentală nu mai pare o inversiune de raționament pentru că suntem conștienți de faptul că mașinile de calcul pe care le operăm nu „gîndesc”, la fel cum submarinele nu „înoată” sau avioanele nu „dau din aripi”.

Analogia pe care o propune Daniel Dennett presupune, într-un exercițiu elastic de logică inductivă, investirea propunerii 1 cu caracterul intuitiv corect al propunerii 2.

Acum cîțiva ani, cînd eram mai interesat de problema automatismelor am încercat și eu, alături de cîțiva colegi, un exercițiu de gen realizînd pentru o expoziție un spirograf supradimensionat, care să dea posibilitatea vizitatorilor să execute lucrări grafice prin intermedierea mecanică a acestui sistem. Aparatul era alcătuit din două roți dințate în sistem planetar, (adică una se rotea în interiorul celeilalte), și un sistem de prindere pe poziție a unor markere pe diametrul roții interioare. Printr-o mișcare de rotație dublu articulată markerele descriau o traiectorie de tip „floral ”cu un număr finit de posibile  „bucle”. Cel ce utiliza instalația putea alege cîte markere va folosi, culorile lor, poziția lor în sistem, numărul de rotații al mecanismului și deplasarea foii de lucru pe parcursul rotirii, acest set de opțiuni făceau ca un mecanism cu posibilități finite să poată produce, în funcție de autor, o varietate infinită de rezultate. Diversitatea din final a lucrărilor este produsul unui agent extern dar doar în trama posibilă a relațiilor automate din sistem, creativitatea autorului este doar o funcție a falsei inteligențe a mecanismului. Iată cîteva imagini cu „automatismul” nostru.

ROBERT  MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.

Distribuie:

alegeri
alegeri
Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro