Regula nr. 1
Cele 12 reguli de viață ale lui Jordan Peterson au titluri neatacabile (cine poate spune că este greșit să mîngîi o pisică ?). La toate celelalte nivele însă: surse, detalii, logica argumentării, mesaj, există, ca în orice lucrare de gen, spațiu de dispută.
Regula nr. 1 „stai drept și trage umerii înapoi” este, probabil, cea mai populară cu fanii Peterson. Psihologul canadian construiește un argument biologic pentru nevoia unei ierarhii bazată pe dominare fizică între membrii unei specii, din acest motiv cultivarea unei aluri dominante îți va asigura un rol marcant în ierarhie. Pentru o prezentare elocventă a acestei teme este folosit ca exemplu homarul. O scurtă dezbatere de tip Oxford Union pe aceast subiect ar putea suna cam așa.
Moțiunea 1:
În mod similar omului, homarul este un animal teritorial care își rezolvă conflictele prin luptă fizică stabilindu-se astfel o ierarhie stabilă.
Echipa pro:
Peterson sugerează că selecția naturală, care are la baza ei puterea individului, realizează cea mai bună plasare a membrilor într-o ierarhie. Întotdeauna este necesar un clasament conform căruia distribuția resurselor, niciodată suficiente, se face inegal dar după niște criterii stabile. De aceea dinamica învingător – învins este esențială pentru progresul individului, dacă nu observi acest lucru înseamnă ca eși deja învins, dacă observi semnele victoriei atunci, asemeni homarului, corectează-ți postura pentru a fi luat în serios.
Echipa contra:
Teritorialitatea homarului este una rudimentară în care singura ierarhie în dispută este cea a ocupării unor spații avantajoase într-o topografie naturală preexistentă. Din fericire, majoritatea spațiilor de dispută între oameni sunt virtuale și sunt creații ale omului. Reacția la suprasaturarea unui teritoriu este generarea unor teritorii noi. Din acest punct de vedere noul învingător nu este un cuceritor ci un „early adopter”. Cît despre postură aceasta este un rezultat indirect al modelării sinelui în direcția de interes a individului. Există arhetipuri ale posturii, dar acestea sunt în continuă transformare iar simularea lor este prin definție o impostură.
Moțiunea 2:
Miza este uriașă pentru că, la fel ca într-o lume naturală pentru om, în universul homarilor învingătorul obține tot.
Echipa pro:
Peterson aduce în favoarea argumentelor lui principiile de distribuție descoprite de fizicianul Derek J de Stella Price (legea radicalului lui Price) care demonstrază că excelența se concentrează asimptotic, disproporționat, într-un număr foarte mic de indivizi dintr-un grup. Aceste legi naturale sunt implacabile și contrazic definitiv principiile egalitarismului pe care unii ideologi contemporani încearcă să le impună cu costuri grave pentru individ. Traseele naturale sunt evidente, la homari, conform lui Peterson „masculul dominant se alege cu toate fetele”.
Echipa contra:
Există deja consensul că distribuția roadelor se face proporțional cu participarea, disputa este mereu la nivelul regulilor de proporționalitate. Pe lîngă competiție există și colaborare, cheia armoniei stă în stabilitatea sistemului, distribuția produselor artificiale pe care o negociează oamenii este similară cu cea a homarilor doar la nivelul unor vestigii comportamentale, pentru noi „teoria jocului” nu ține doar de psihologia individului ci și de cultura de grup.
În ultimii ani au fost în America de nord numneroase incidente armate, soldate cu victime, cauzate de așaziși bărbați „incel” (celibatari involuntari). Aceștia se consideră marginalizați de o societate care, prin standarde exagerate, le blochează orice posibilitate de a-și găsi o parteneră de viață. Soluția lui Jordan Peterson a fost: „monogamia forțată”, care să producă un excedent de femei pe piața romantică astfel încît acești defavorizați să beneficieze și ei de o șansă, cam pînă aici cu legile naturii.
Moțiunea 3:
Metodologia lui Peterson este fără fisură și ca urmare concluziile lui sunt adevărate
Echipa pro:
Jordan Peterson folosește argumente științifice – cercetări despre comportamentul homarilor, legea lui Price – pe care le verifică inclusiv la nivel narativ mitic, de meta-adevăr – Principiul Matei, Matei 25:29 – (pentru o mai bună înțelegere a conceptului de meta-adevăr a se studia cealaltă carte a lui Peterson „Maps of Meaning” Cartografieri ale sensului). Astfel observațiile sale legate de importanța posturii în stabilirea locului în ierarhie sunt adevărate, iar acest adevăr este relevat atît intuitiv cît și la nivelul demonstrației științifice.
Echipa contra:
Este adevărat că Jordan Peterson este convingător dar face acest lucru oferind o susținere științifică minimală unor intuiții și unor prezumții rezultate din nevoia autentică a adepților lui de a adresa probleme ca: alienarea, angoasa existențială, găsirea unui loc în lume, etc. Nicio clipă Peterson nu își propune să acopere epistemologic problematica pe care dorește să o rezolve, această carte este pînă la urmă un ghid motivațional. Cu siguranță în scopul nobil de a ajuta o audiență cît mai largă, autorul a fost mai preocupat în a fi convingător într-un sens anume, decît de ideea de a fi onest intelectual și a planta dileme acolo unde lucrurile sunt mai puțin tranșante. Cele 12 reguli nu sunt nici false, nici adevărate, nu aparțin acestui tip de distincție, ele cu siguranță pot fi de ajutor alături de multe alte elemente de structură de caracter într-un efort al sinelui reglat în cele din urmă prin interpretare, intuiții, contemplare și multe altele.
Desigur, această pseudodezbatere este caricaturală, orice discuție de unul singur, fie ea și în termeni pro și contra, are o concluzie predeterminată. Îngrijorarea mea finală în legătură cu un personaj public precum Jordan Peterson este legată de seducția pe care o exercită propunerile lui pe fondul dezagregării instituțiilor clasice de învățămînt și a ratării societății de a genera noi metode funcționale de achiziție culturală, mai bine adaptate la momentul în care trăim. La nivel de discurs, Peterson vinde socluri monumentale, bune pentru statui de piatră, unei generații ce are nevoie de instrumente pentru cercetare și colaborare.
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.