ortooxacell kiss2022.gif Flax

PARADIGME DE POST- IZOLARE – Robert MARIN – Design și predictibilitate

 

Designul este considerat astăzi una dintre marile povești de succes generate de revoluția științifică. Scopul lui este de a prescrie soluții funcționale la nevoile umane și este atît de convingător uneori încît îl acceptăm și atunci cînd ne creează chiar și nevoile la care în mod convenabil oferă răspuns. Etapele sunt clare: design (concept, proiectare, prototip, verificare), producție (tot procesul industrializat de la obținerea materiei prime pînă la lipirea etichetei pe ambalaj), comercializare (promovare, distribuție, desfacere). Prin acest proces repetitiv ni se livrează constant confortul modernității. Ne-am abandonat în așa măsură designului încît tot ceea ce ne înconjoară în casele noastre este procesat prin design, cu excepția plantelor ornamentale și a animalelor de companie, tot ce e natural este expulzat sau filtrat prin alte obiecte de design.

O scurtă paranteză… Este greșit să credem că ofensiva umană împotriva naturii este de dată recentă: „Yuval Harari (pe un ton calm): … pînă să construiască primul sat, Homo Sapiens, deja exterminase 50% din mamiferele mari de pe planetă./ Russell Brand (gălăgios): Wow! Am creat genocidul înainte să creăm arhitectura!/ Yuval Harari (calm): … în principiu da … Homo Sapiens este ucigașul în serie al ecosistemelor./ Russell Brand (în șoaptă, responsabilizat de moștenirea speciei): … Isuse Cristoase …” din Under the Skin with Russell Brand #005, Aprilie 2017. Chiar și cei sceptici la afirmațiile lui Harari intuiesc probabil că idealizarea vremurilor „omului natural”, cînd un abces dentar putea fi mortal, nu ne scutește de aprecierea impactului devastator pe care omul l-a avut asupra biosferei de-a lungul întregii lui istorii. 

Ne-am bucurat de externalizarea responsabilităților și ne-am predat surîzînd designului, total convinși  de nivelului de siguranță pe care acesta îl oferă. Lucrurile nu au fost întotdeauna așa, în „Delirious New York” Rem Koolhaas ne povestește prezentarea în premieră, cu ocazia „Expoziției industriale a tuturor națiunilor” de la NewYork din 1853, a unei invenții care avea să schimbe lumea: liftul. În mod dramatic Elisha Otis se submite propriei creații, urcă pe platforma ascensorului și pornește ridicarea. Odată ajuns în punctul maxim un asistent îi prezintă un pumnal pe o pernuță de catifea, Otis ia cuțitul și spre stupoarea publicului, atacă ceea ce părea a fi cea mai importantă componentă a sistemului: frînghia de care era legată platforma. Frînghia se rupe dar nimic nu se întîmplă nici invenției, nici inventatorului, pentru că secretul inovației nu consta în mecanismul de ridicare al platformei ci în cel de prevenție a prăbușirii acesteia. „Astfel Otis își introduce invenția într-o formă de teatralism urban: anticuliminantul ca denunțare, non-evenimentul ca triumf. La fel ca ascensorul, fiecare invenție este însărcinată cu o dublă imagine: conținut în succesul ei există spectrul posibilei ratări”. Această poveste poate fi o introducere în amplul sistem de gîndire preventivă pe care îl numim astăzi managementul riscului. În secolul XIX cînd au început să apară bunuri de larg consum fabricate industrial, designul era un teritoriu pe care pionieri în diverse domenii îl împărțeau cu șarlatanii (de acest lucru nu ne-am vindecat chiar de tot). Pentru a fi convingătoare, noile produse își prezentau calitățile sub specia miracolului, acest lucru mai este valabil și astăzi pentru unele categorii foarte noi de produse. În timp lucrurile au progresat. Construcția unor sisteme abstracte din ce în ce mai exacte au permis modele de anticipare tot mai precise. Formule simple de încercare și eroare au fost înlocuite cu analize complexe de prototip, iar mărturisirea ca formulă de investire cu încredere și-a cedat încet supremația în favoarea argumentului logic. 

Datorită naturii fragil emoționale a omului, predictibilitatea este o marfă de mare valoare. Succesul designului a creat din acest punct de vedere niște efecte colaterale ușor problematice pentru că a stabilit un nivel de calitate a predicției nerezonabil pentru alte domenii. La baza anticipării sau a descifrării evoluției unui fenomen stă o bună înțelegere, prin cele două filtre: empiric și rațional, a relațiilor cauză – efect ce se manifestă ca agenți în cadrul acelui fenomen. Sistemele mecanice, obiect de studiu specific designului, sunt extrem de expresive în acest sens pentru că pot fi studiate matematic cu un grad ridicat de acuratețe și totodată pot fi ușor verificate empiric. Situațiile în care un obiect și abstractizarea acelui obiect pot fi observate simultan sunt rare și de aceea analogiile cu mecanica simplă pot fi uneori dezastruos de înșelătoare. Mai trebuie luat în considerare faptul că nici designul de produs nu este nici pe departe perfect, o predictibilitate atît de exactă precum mecanismul de siguranță al liftului lui Otis este un caz particular iar aplicarea unor modele de calcul inginerești în domenii de tipul politicilor sociale sau economice vor genera rezultate foarte depărtate față de așteptări. În dezorientarea contemporană dacă ceva nu funcționează în parametrii anticipați ne plasăm bosumflați într-o stare de decepție profundă. Putem combate astfel de stări cu modele mai sofisticate de predicție sau cel puțin cu o gîndire critică mai alertă. 

Pe scurt, trăim într-o lume mult mai haotică decît suntem dispuși să acceptăm și atunci ne mobilăm așteptările cu exemple particulare de predictibilitate, imposibil de aplicat în situații complexe. Pentru mai multă anduranță în fața așteptărilor neîmplinite am putea practica un scepticism rezonabil și o răbdarea unei analize mai atente, mai ales cînd suntem ademeniți cu analogii mecanice.

  1. S. Pentru cei interesați mai mult de problemele gestiunii riscului există un autor care a făcut în ultimii ani o carieră de excepție în acest domeniu. Nassim Nicholas Taleb are cîteva cărți traduse și în română: „Păcălit de hazard”, „Lebăda neagră” sau „Antifragil” sunt titluri disponibile și la noi. Chiar dacă personal sunt nealiniat ideologic cu dl. Taleb și rolul pe care acesta și-l revendică este mai degrabă de agent provocator, felul în care identifică și prezintă unele dintre erorile sistematice ale organizării societății contemporane este extrem de interesant.

     

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media