1.
Sensul tău
Sensul tău e mișcarea eternă
cal ți-este gândul roib și măiastru
nebunie-i spun unii îndărătul
închisorilor lor personale
sensul tău blestem sau fericire desigur
e drumul
ești așa au vrut zeii întâmplării și
necesității eterne să fii
materie alunecând pe materie
fluviu vital mâzgă sublimă
rătăcind rătăcită
din planetă-n planetă
cavaler de nămol sfânt
ogor pentru toate speranțele lumii
cunoașterea însăși prin vis și metaforă…
2.
Mama suferă în tăcere
vremea ninge
peste noi şi peste ea
un pansament
al suferinţei noastre…
o fereastră poate
către nişte zări
albastre
întunecate
de o stea…
3.
Şi sunt acum atât de obosit
şi atât de lucruri
dezlipit
de parcă levitez înspre zenit
şi-mi pare totul un sfârşit…
de zi de lună sau de an
sau de mileniu
cataclism
în care se prefigurează
un nou cutremur
estetism
cu poezia mea cu mintea trează
spre-un orizont
şi tulburat seism…
sau poate către-un solipsism
spre o întârziată-amiază…!
4.
O poezie de dragoste
Să te călătoresc călătoresc
fără nicio oprelişte de la est
sau spre occident
iar tu să nu-mi spui să mă opresc
de-o virgulă ori de-un accent
să te călătoresc draga mea
din euroasia până în
de nord a me ri ca…
sau a fri…ca…
frica…
5.
Nu e bine
orice ai face nu e bine…
vrei să faci bine dar nu e bine
totul e rău pentru tine pentru că nu
îţi iese bine
spui ceva şi iese pe dos
sensul spuselor tale este întors
pentru că aşa trebuie să fie în fine
…nu e bine…
faci bine
dar paradoxal
nu este bine…
şi astfel te întorci către sine…
oare o fi bine…
Facebook
WhatsApp
TikTok
