ortooxacell kiss2022.gif Flax

LUMEA CU MASCĂ – Constantin CIUCĂ – Bio pieziș…

– M-am născut la 16 mai 1958 pe malul Dunării, în Brăila și din cauza asta am avut tot restul vieții nevoie de o apă în preajma mea ca să mă pună în echilibru cu propriile mele demențe și dezechilibre. Despre Brăila naşterii mele nu mai am amintiri. Doar fulgurări dintr-un timp ulterior în care gustul de bragă se amestecă în creierul unui băiețel cu clănţănitul metalic al tramvaielor galbene pe un bulevard care nu am ştiut niciodată unde duce. Din Brăila am dispărut repede. Am urmat şcoala generală în Caransebeş într-o vreme în care terenul de joacă al copiilor nu era monitorul ci dealurile, câmpurile, pădurile, râurile iar singura armă letală pe care o purtam la curea era praștia de vrăbii. De aceea oraşul şi împrejurimile au rămas pentru mine, topografic şi emoţional vorbind, o copie terestră perfectă a paradisului. Pentru liceu, am plecat de acasă la Breaza, la Liceul Militar, cu un tren personal plin de negricioși și femei grase și în trenul ăla am băut pentru prima dată în viața mea urină de șobolan. Se numea coniac. A fost peste puterile mele. În anul patru, deşi luam mereu premiul întâi, am fost exmatriculat. Pe urmă am început să fac tot felul de prostii… Pentru că începusem să mâzgălesc poezii încă de pe la zece ani, iar prin clasa a noua am început să scriu un roman plicticos și apologetic despre cum încercam să scap de poluțiile nocturne amăgind o colegă de la Casa Pionierului cu bomboane fondante și declarații mincinoase, un roman, desigur, neterminat şi pierdut, am ajuns de tânăr să cred că literatura are nevoie de mine în aceeaşi măsură în care eu aveam nevoie de ea.

Musafir cu verighetă… – Eram copil și venea pe la noi o vecină de la parter. Doamna Ciucă, îi spunea ea mamei în timp ce își punea pastila de zaharină în cafea, am să-i strâng catrafusele într-o zi și să se ducă dracului să mă lase-n pace că m-am săturat de el! Că pe mine mama așa m-a învățat. Mi-a zis, fato, bărbatul în casă e musafir. Înțelegi? Musafir. Casa e a ta, drumul e al lui! A murit, săraca, de diabet, iar musafirul s-a ocupat de coșciug, de popi și de flamuri, de ștergare și de cozonaci. Ce vreau să spun însă este că eu am înțeles de mic că bărbații, în momentul în care își pun verigheta pe deget, pornesc în ospeție.

Fructe de dimineață… – Când ești îndrăgostit și deschizi ochii dimineața, chipul femeii culcate pe perna de alături îți inundă ochii ca înflorirea unui pom fructifer. Brusc, dimineața ia fața ei și de aceea toate diminețile îți sunt frumoase, indiferent de anotimpul în care te afli, și poartă în ele promisiunea unor fructificări fabuloase.

Contemporan pe viață… – Când se întâmplă să citesc o carte care îmi place, eu îi mulțumesc scriitorului acela în gând și, chiar dacă el e mort, îl rog frumos să mai scrie măcar una!

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur,  fost profesor de „Carabella”…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media