LA MIJLOC DE SĂPTĂMÂNĂ – Constanța POPESCU – O evoluție a vorbelor

Pe pământ lucrurile sunt mai grele decât credea Dumnezeu, de aceea aruncă în noi cu zile, ca să vadă cum păşim în zori, cum construim cărări printre atâtea neputinţe. Cred că se minunează zilnic, pentru că ne-am depăşit cu mult norma de folosință, mai ales că nu ne-a lăsat instrucțiuni de utilizare a vieții. Doar niște sfaturi, să fim drepți și cinstiți cu noi înșine… Să nu ne furăm și să nu amărâm timpul, unul altuia… Să încercăm să construim, nu să dărâmăm ceea ce a clădit celălalt… Să-l iubim pentru că poate ceea ce noi doar sperăm să facem. Aici, pe pământ, viața are altă intensitate și motivație. Lucrul acesta ne arată că, de atâția mii de ani, nu am progresat de loc, ci doar ne-am adaptat la răutăți și nevoi, în așa fel încât omul supraviețuiește din instinctul de conservare. Deseori ne întrebăm câtă răbdare mai are Creatorul lucrurilor perfecte, cu noi? Iar dacă suntem „după chipul și asemănarea lui”, cum de a pătruns în noi sămânța răului și dăinuie animalitatea, cruzimea, aprecierea plăcerilor efemere, opulența arogantă afișată, care nu ne satură eul, ci doar îl incită? Cum de ne-a lăsat EL să cărăm acest bagaj nefast al caracterului? Să cred că există și în Creatorul o sămânță a răului, doar ca să evidențieze, prin contrast, calitățile dorite pentru noi? Alergăm printre nevoi, alegând calea cea mai ușoară, pe aceea a compromisului pe care l-am conștientizat și   l-am numit progres, civilizație. Trăim cu toți în solitudine, fără recunoașterea minciunii noastre, a neputinței…. Acest episod pasager îl alungăm când credem că am descoperit o breșă printre oportunități. Ne însușim imediat succesul și atunci o falsă mândrie ne este un lesne suport de a trece peste zile. Carieră, familie, copii? Ingrediente după care ne ascundem și motivăm acțiunile…

Folosim tot mai des pretexte (pe măsură ce trec anii și avansăm în vârstă, începem să și credem în ele), îmbrăcare în cuvinte ciobite de sens și mascăm neputința de a fi perfecți, care ne picură pe buze când cuvintele devin o povară. Cât suntem de „mici”! Câtă zbatere! Ne tocim neuronii pentru cauze efemere, pentru bucurii mărunte. Prea puțin din creația celestă o folosim pentru fapte „bune”. Mult prea puțin investim pentru viitor, pentru siguranța noastră.
Când privim la televizor nu mai înțelegem nimic. Iată, se succed partidele, se schimbă personajele, se plătește prețul pentru trufie dar nu se schimbă nimic. Nu rămânem prea multă vreme spectatorii timpului, pentru că aroganța din șuvoiul existențial ne oprește să vedem că suntem luați de valul revoltei, nemulțumirilor acumulate care ne urâțesc ființa și ne usucă sinele, fărâma de sămânță dată de Înaltul. Și atunci ne întrebăm: cât timp mai avem să tocim pasul fără o evoluție concretă, nu numai al vorbelor? Și, mai ales, cât mai suportă cuvântul, dacă nu-l folosim ca să înalțe ci doar ca să învăluie?

 

 

 

 

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro