JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – O zi din viața unui număr anonim (II)

Distribuie:

Apa curgând în chiuvetă, bâzâitul agasant al echipamentelor electronice parcă i-ar șopti ceva…. Poate că e cafeină în exces, poate că sunt nopțile nedormite, poate că e teamă. I se pare că aude ceva. Un plic de marijuana pe podea, un praf alb împrăștiat pe jos. Din baie, un zombie corporatist, iese, tremurând. Nu e nimic care să îl surprindă. Se uită în oglindă obsesiv și totuși îl surprinde ceva. Îl surprinde un rânjet. Un rânjet care îi dă fiori. Nici nu mai știe dacă este rânjetul lui. Numărul s-a șters de pe cartelă. E pur și simplu un anonim fără număr. Un anonim complet și împlinit. I-a rămas poza alături de logo-ul companiei. În acest moment ar putea fi doar un symbol, doar un logo. Ar fi putut, la fel că cei care își îngroapă capul    într-un cocktail de narcotice, să uite că e un simplu anonim. Dar ar pierde și ultima fărâmă de nebunie care i-a mai rămas.

Acum totul se va schimba”… apare un ecou în mintea tânărului anonim. Gândește cu o maturitate deconcertantă tânărul corporatist. Își găsește locul în sala de training, discută cu noii săi colegi și își imaginează un viitor promițător superb, un viitor de culoarea nisipului roz, un viitor de culoarea apusului de soare undeva pe o plajă exotică. O simfonie inundă urechile tânărului corporatist. Motorul unei mașini scumpe, valurile mării, șoaptele iubitei, râsul colorat al copiilor, admirația prietenilor, vorbele frumoase și aprecierea părinților… Tânărul corporatist nu a intrat încă în anonimitate. Are un aș, o armă puternică, speranța. Nu înțelege privirile colegilor plictisiți. Nu înțelege vorbele colegului care tună și fulgeră împotriva companiilor care i-au „mâncat” ani buni din viață.

„Aberații corporatiste”… îi șoptește colegul, un adevărat anonim. „Fiecare companie cu aceeași poveste, aceleași minciuni. Un loc ideal pentru a-ți irosi talentul și energia.”

Trainerul arborează un zâmbet fals, în timp ce le vorbește noilor angajați despre regulile companiei: „no drugs, no alcohol, no sexual harrasment, please wash your hands.”  Un slide apare pe whiteboard-ul din fața salii de training. Un slide instructiv și educațional despre spălarea mâinilor eficient… „Ați ajuns aici”… le vorbește trainerul într-un accent forțat posh English… „Ați ajuns aici, nu printr-o întâmplare, ci datorită faptului că noi căutăm oameni desosebiți, dornici să se dezvolte profesional. Nu oricine poate ajunge aici. Noi ne mândrim cu valorile companiei noastre. Aveți un viitor frumos în față.”

Tânărul corporatist este fericit. Soare, plajă, un job bun și stabil, companie de prestigiu, colegi amabili… Ce și-ar putea dori mai mult? Își poate dori mult mai mult, dar la fel de bine i-ar fi să își dorească mult mai puțin. De la singurătate, de la existența pe care nu o mai înțelege, meschinăria sa și a celorlalți anonimi, visele uitate acasă pe birou, la colegul care tremură ore în șir în pat, totul i se pare o imensă glumă proastă, o piesă absurdă pusă în scenă de un regizor dement și senil. Anonimul se depărtează de oglindă. Îl va mai aștepta și altădată. Poate că nebunul din oglindă îi va readuce aminte de el și se va trezi. Sau poate va continua să trăiască într-o comă puternică, cu sirena ambulanței drept cântec de leagăn.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro