Prin definiţie, un prieten este o persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune. Avem nevoie de prieteni? Sigur! De ce însă? Omul este o fiinţă socială. Fără prieteni şi relaţii interumane, nu am putea ajunge la gradul actual de dezvoltare umană. Deoarece puterea stă în număr, cu cât numărul este mai mare şi legăturile între persoane sunt mai puternice, cu atât puterea este mai mare.
Am început astfel, dând o definiţie strict ştiinţifică prieteniei, şi pentru a vedea scopul suprem al acesteia, evoluţia. Însă, atunci când o persoană îşi face prieteni, aceasta nu o face pentru a duce umanitatea mai departe. O face deoarece prietenii ne întregesc şi ne fac să fim ce suntem. Oamenii sunt maleabili şi fiecare altă persoană reflectă o personalitate proprie asupra fiecăruia din noi. Astfel, pornind de la un “Eu” format acasă, în familie, purcedem în lume şi încetul cu încetul suntem modelaţi de către prietenii pe care ni-i facem.
Eu îmi părăsesc prietenii… am ajuns la acel stadiu al vieţii în care trebuie să o iau de la capăt. Să plec şi să încep o nouă viaţă. De la zero… Şi, credeţi-mă, asta este un lucru greu de făcut. Dar necesar… Am avut mereu încredere în ei şi i-am stimat, însă acum este timpul să mă încred în alţii. Numai să nu ne încredem prea mult. Pentru că, dacă ne bazăm prea mult pe alţii, fără o structură de sprijin pe propria persoană, ne prăbuşim noi. Pentru că am spus-o, şi-aş spune-o oricând, mai degrabă am încredere într-un duşman cinstit decât într-un prieten fals.
Însă, adevărata problemă este faptul că eu acum, practic, şterg orice prietenie am avut. Ştiu, “ţinem legătură”. Şi sună chiar bine. Pe hârtie… În realitate, poate încerci din greu şi vorbeşti constant câteva săptămâni sau luni, dar în sfârşit, distanţa învinge. Nu e la fel ca şi cum te-ai vedea zilnic şi ai vorbi non-stop, şi apoi prietenia începe şi se destramă, nu mai vorbim la fel de mult, deoarece se epuizează subiectele de discuţie, deoarece nu mai locuiţi în acelaşi oraş, nu mai trăiţi în acelaşi colectiv. Apoi se ajunge la vorba de umplutură… “Bună!”; “Salut”; “Ce mai zici, ceva nou?”; “Nu…pe la tine?”; “Nu…” urmată de o pauză lungă de aproximativ 20 de minute în care nu ştiţi ce să vă mai ziceţi şi finalizată cu un “Păi, mai vorbim…pa”; “Pa”. Şi apoi şi acestea devin reduntante, până când ajungem să ne sunăm şi să vorbim de sărbători şi zi de naştere…şi apoi aproape deloc. Nu m-am gândit la toate acestea până acum, dar mă aştept la aşa ceva. Poate nu va fi aşa, eu sper la ce e mai bine… mi-au fost şi îmi sunt dragi cu toţii. Şi poate la nervi, spunem că, oricum, nu avem nevoie de prieteni… însă ştim bine că, în realitate, ne doare sufletul la gândul că prietenia noastră va trece prin toate cele de mai sus.
Însă, vine prietenia cu termen de garanţie? Eu zic că da… Depinde de distanţă şi de timp. Dar, ştiţi ce, multe obiecte ies din garanţie şi continuă să funcţioneze, nu? La fel şi prietenia cu un om care pleacă în străinătate… Este timp să îl aşteptăm? Este. Este posibil să ne facem viaţa în funcţie de el? Asta nu, viaţa va continua să meargă mai departe. Chiar dacă ne-a fost apropiat. Şicând se va întoarce ne va găsi altfel. Şi el va fi altul, când se va întoarce. Şi ce e nefiresc în asta? Nu pot doi “alţi” oameni să fie prieteni?
Rămas bun, dragii mei amici. Următorul meu articol îl scriu ca mândru membru al Diasporei.
“Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.” – Octavian Paler
BOGDAN VLĂDUCĂ e în drum spre UNIVERSITY of WORCESTER, nu uită CARABELLA pe care abia a dat-o gata și ne promite o rubrică nou, englezească; drum bun, prietene…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul unu al noului ROMAN FOILETON al prozatorului Ionuț CRISTACHE…
EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o prietenie cum nu va mai fi…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, cu marele regizor Constantin VAENI…
PRIETENI LA CULTURA DE SÂMBĂTĂ, domnul Radu PETRESCU-MUSCEL cu o tulburătoare evocare…
LONDRA LA PAS, cu prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…
Cătălina CRISTACHE, despre prietenie, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN, tot despre prietenie…
Mihaela MARIN scrie despre prietenie, temă pe care ne-a propus-o, în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
CULTURA URBANĂ și titularul rubricii, tânărul universitar Pompiliu ALEXANDRU…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, cu autori români și prieteni…
Puiu JIPA și rubrica lui, AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
