IPOTEZE DE LUCRU – Iulian MAREȘ – Despre o carte…

Astăzi, despre „Tehnica loviturii de stat” de Curzio Malaparte. Să lăsăm deoparte faptul că această carte a fost interzisă în Italia fascistă și în Germania nazistă, iar autorul ei a fost unul dintre cei foarte puțini care l-au înfruntat public pe Mussolini. Valoarea gândirii pe care Malaparte a pus-o în paginile cărții sale este cu totul alta. 

În primul rând, așa cum mulți comentatori au remarcat ulterior, autorul italian a explicat în detaliu, cu o viziune aproape inginerească, modul în care se pregătește o lovitură de stat, ce elemente îi garantează reușita și ce dinamici de grup și de masă implică … Acest fapt a permis oamenilor să înțeleagă mult mai repede cu ce confruntă atunci când sunt victimele unei astfel de situații. De altfel, Malaparte a și urmărit în mod explicit ca, prin cartea sa, dictatorilor din întreaga lume să le fie mai greu de ajuns la putere, iar asta i-a atras dușmani în timpul vieții și detractori postumi.

Din câte știu, prima traducere în limba română a cărții a apărut după anul 1990, iar în timpul regimului comunist din România era una dintre cărțile „puse la index”. Lesne de înțeles de ce. Dacă mai mulți români ar fi fost familiarizați cu textul cărții, în decembrie ’89, poate că evenimentele de atunci nu s-ar fi soldat cu peste 1000 de morți.

În al doilea rând, îndrăznesc să recomand citirea cărții și într-o altă cheie: Malaparte surprinde în explicațiile sale o serie de principii de acțiune și de reacții sociale care sunt valabile nu doar în contextul unei lovituri de stat. Sunt elemente de paradigmă ce pot fi folositoare până și celor care lucrează în marketing sau advertising, de exemplu, prin rafinarea lecțiilor desprinse din cartea de temelie a psihologiei sociale, a sociologiei, a politologiei etc., anume „Psihologia mulțimilor” a lui Gustave Le Bon. 

Concluzionând, „Tehnica loviturii de stat” poate fi citită și într-un registru personal, după nevoile de cunoaștere ale fiecăruia și adaptată la propriile aspirații profesionale. Are în conținut această flexibilitate și chiar induce o abordare algoritmică a proiectelor personale.