Astăzi o poveste care ne vorbește despre cuvinte utile și inutile… Pe scurt! De la Departamentul de Primiri Urgențe, pacienta este trimisă in mare grabă în secția ATI, cu un pomelnic de recomandări de analize și investigații care să aducă cât mai multă lumină si precizie în stabilirea diagnosticului. Numai că… pacienta agonizează… pierderile digestive de sânge sunt severe, iar timpul de gândire a expirat înainte de prezentarea pacientului la camera de gardă. Rigorile, protocoalele medicale și scriptologia devin dușmani de moarte în astfel de cazuri. Nici pentru consimțământul familiei nu mai este loc. În timp ce le cer asistentelor să aprindă o creștinească lumânare, apelez chirurgul, prezint urgența și întreb încrezătoare la telefon: „Ne băgăm?” Răspunsul vine prompt: „Ne băgăm!” Și ca să fie și mai și, colegul meu adaugă: „Cu dumneavoastră merg și până la Santiago de Compostela…!”
Intrăm cu pacienta în stare critică în sala de operație, fără nicio analiză. În timp ce chirurgul caută sursa de sângerare, echipa mea se luptă cu menținerea funcțiilor vitale și recuperarea sângelui pierdut. Trei sferturi din operație lucrăm pe un organism inert, care supraviețuiește la parametrii minimi, fără puls și fără tensiune, sub anestezie și suport antișoc maximal, în extremis.
După excizarea zonei de sângerare de la nivelul stomacului și oprirea hemoragiei, respirăm ușurați. Tensiunea începe să crească, oxigenarea e tot mai bună, sângele administrat colorează țesuturile… Organele prind viață. Pacienta revine la respirația proprie și usor, usor, dă semne de trezire. Suntem bucuroși pentru răsturnarea situației in favoarea vieții și a pacientei. Lucrurile evoluează în continuare bine. Mulțumesc echipei anestezico-chirurgicale, și lui Dumnezeu că ne păstrează optimismul în cazuri limită, atunci când îndemnurile la prudență și nonacțiune, de frica mal-praxisului, ar putea să ne încurce în demersurile noastre medicale. Dacă urmăream protocolul de investigații obligatorii, semnam un certificat de deces, nu o reîntoarcere la viață.
Invităm Medicina românească să se întoarcă la clinic și la bun simț! Încă nu s-a inventat omul mașină care să aibă nevoie de Service, cu posibilități nelimitate de așteptare și de scriptologie, penibile…
Am dat unul din nenumăratele exemple din lumea medicală când abaterea, și nu intrarea în regulament, dă o șansă cauzei medicale…
Promit că voi reveni…
Ecaterina PETRESCU BOTONCEA este medic la Spitalul Judeţean din Târgovişte, a scris 13 cărţi, e o autoare de succes și spune că a tânjit după marea medicină, după o lume în care frecvenţa minunilor e mai mare…
Facebook
WhatsApp
TikTok
