FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Suntem liberi?

E aproape amuzant cum își pun unii pe ei câte o togă ponosită, se urcă deaspra mulțimii sau se așază în genunchi în mijlocul ei și încep să urle lozinci despre liberate. Astăzi, toți cred că știu ce e libertatea. O rostesc frenetic și o pun la îndoială, însă eu n-am priceput ce e. Unde începe? Unde se termină? E pentru toată lumea? În timp ce „doctorii” îmi explică pe facebook ce e libertatea, de ce nu o mai am și cum mă împunge în coaste totalitarismul global pe care nu-l pot sesiza decât adevăratele minți luminate, eu, trecând în fugă cu mintea prin istorie, mă întreb: oare ce s-ar fi ales de noi dacă oamenii ar fi fost liberi, așa cum ei cred că se trăiește libertatea?

Cu mintea mea care, ce-i drept, nu se ridică la standardele formatorilor de opinii pe facebook, am gândit că drăcia asta de libertate are mai multe fețe decât însuși omul. Pentru că n-am aici vreme să mă refer la toate, mă voi rezuma la două dintre ele care mi-au apărut ca rezultat al ultimelor zile. Însă, înainte de a vorbi despre aceste două perspective, simple și clare, trebuie să vă spun ceva ce n-o să vă placă. Crezi că alții îți încalcă libertatea? N-ai tu vreme nici cât o viață ca să-ți explic că tu ești cel mai mare „subjugator” al propriei libertăți. E totuși amuzant cum Maricica vorbește despre libertatea ei de a zburda nevaccinată și fără mască și aduce în discuție ligi nescrise de nimeni, dar, după ce închide facebook-ul îi dă telefonul soțului; el în verifică atent în timp ce ea face de mâncare și poate-i scapă și două palme pentru că și-a luat libertatea de a-i da „laic” unui coleg de prin liceu, la o poză cu o vază de flori. Maricica n-are nici măcar un lucru doar al ei; e întreținută de soț și-și cumpără haine doar dacă-i dă el bani, dar ea vorbește zilnic despre cum e cu totalitarismul și cum ne controlează ăștia ca pe păpuși.

Revenind la opinia unui om ca mine, care nu știe prea multe, voiam să vă povestesc ce-am auzit eu de la un coleg de facultate acum câteva zile. Vorbeam despre libertate, iar profesoara ne-a întrebat dacă suntem liberi. Nu discutăm despre faptul că unii au spus că nu suntem liberi pentru că avem restricții de pandemie. Nici nu vreau să întru pe teritoriul ăsta că nu mai terminăm discuția în veci. Unul dintre colegi spune: „Suntem liberi prin supunere!” I-am cerut explicații așa că ne-a spus cum noi suntem liberi atâta timp cât ne supunem normelor. Atunci când n-o mai facem, ne pierdem libertatea. Mai precis, normele morale și de drept îmi spun să nu ucid și că omorul calificat se pedepsește cu privarea de libertate sau, în unele state, cu o condamnare la moarte. Eu, ca om liber ce sunt, vreau să ucid că e libertatea mea de a ucide, dar nu pot pentru că risc „privarea de libertate”, așa că mă supun normei ca să fiu liber. Voi înțelegeți? M-am oprit puțin atunci și-am încercat să înțeleg. După un timp, am râs și mi-am zis: doar un om a cărui libertate n-a fost niciodată îngrădită poate credere că lipsa libertății înseamnă doar să fii închis între patru pereți. Libertatea e atât de complexă, iar închisoarea este cea mai banală formă a lipsirii de libertate. Libertatea se poate trăi și-n lanțuri, așa cum lipsa libertății se poate simți și-n cel mai democratic stat, lângă cel mai apropiat om sau în singurătate. Probabil va trece mult timp până ce omul va înțelege că libertatea și-o-ngrădește de unul singur….

Discutând strict rational, libertatea este capacitatea de a face ce vrei, dar libertatea ta se oprește acolo unde începe libertatea celui de lângă tine. E greu de explicat, dar ordinea nu îngrădește libertatea. Dacă îți cer să-mi spui un număr, ai libertatea de a alege dintr-o infinitate, dar dacă-ți cer să numeri, vei începe cu 1,2,3,4… Ai libertate asupra propriei existențe, dar nu și asupra altora. Dacă-nțelegi asta, vei înțelege și toleranța sau acceptarea. Libertatea nu însemnă lipsa ordinii sau a normelor. Din contră, cu mintea mea crudă judec că normele și ordinea sunt condiții esențiale pentru existența libertății. Căci dacă norma nu l-ar împiedica pe Popescu să-și exercite libertatea de a-ți lua viața, tu n-ai mai avea libertatea de a trăi. Astfel, libertatea fără norme e ca pământul fără gravitație – la ce-ar mai fi bun fără ea?

Lăsând de-o parte normele de drept, legile pe înțelesul tuturor, întreabă-te cât de liber ai fi chiar și dacă ele ar dispărea. Cât de liber ești? Câte decizii iei doar din rațiunea ta, fără influența din subconștient? Câtă libertate îți acorzi chiar tu? E greu să nu te îmbeți cu apă rece, dar nu legile sunt cele care ne limitează libertatea asta atât de mult pomenită. Și dacă am avea-o, ce-am face cu ea?

 

Claudia F. BADEA  este  redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…