ortooxacell kiss2022.gif Flax

FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Per Aspera ad Astra

Astăzi vreau să vorbesc despre motto-ul meu, despre cuvintele care m-au scos din fundul Iadului și m-au pus pe picioare. Unii dintre cei care mă cunosc știu că am un tatuaj pe umăr. Pe la 21 de ani am decis să bat permanent în piele cuvintele care mi-au devenit sprijin și călăuză: Per aspera ad astra! Într-o manieră simplă, aceste cuvinte se pot traduce „Prin greutăți spre stele!” Citatul provine dintr-o poveste a lui Hercule, cea scrisă de Seneca  și-ntr-o traducere mai amplă se referă la faptul că drumul spre succes este presărat cu greutăți, cu provocări, cu lucruri pe care, oricât de grele ar fi, trebuie să le depășești. Astfel, îmbinând acest îndemn cu o bună parte din principiile culturii asiatice în care mă regăsesc adesea, pot spune c-am învățat acum mult timp că suferința te poate educa, dacă înveți cum să o privești și că la stele nu poți ajunge decât trecând printre asteroizi.

Am intrat în contact cu aceste cuvinte, pentru prima dată, într-o perioadă în care, chiar dacă nimeni n-a știut vreodată, depresia își făcuse un culcuș stabil în subconștientul meu. Mi-am descoperit motto-ul la Pera Novacovici. El îl folosește și astăzi ca pe o mantră a Personalității Alfa. L-am descoperit pe Pera într-o perioadă în care căutam răspunsuri și putere. Chiar dacă n-ar părea, n-am citit multe dintre cele scrie de el. Câteva discuții, o carte, câteva postări pe blog și era de parcă împlinisem o profeție menită să-mi ofere nemurirea. Aceea a fost și perioada în care am descoperit meditația și-am pătruns mai profund în cultura asiatică. Toate aceste lucruri s-au îmbinat în mintea mea cu ajutorul a ceea ce eu numesc Dumnezeu – Am descoperit atunci câ în interiorul meu se afla tot ceea ce aveam nevoie pentru a-mi călăuzi calea, pentru a trece peste orice și pentru a atinge succesul. Undeva pe la 18 ani am înțeles că Dumnezeu e parte din noi, așa cum și noi suntem din el și că, oricât mi-ar fi de greu, împreună tot găsim o cale. N-am să vorbesc prea mult despre el, căci nu-mi pot pune sufletul pe tavă.

Revenind la momentul în care mi-am asumat acele cuvinte, ei bine, în zilele acelea am înțeles câteva lucruri:

Pot orice!

Cel mai mare bolovan din drumul meu sunt eu!

Pot și de una singură!

Eșecul, piedicile, greutățile sunt doar căi de a învăța!

Pe lângă toate acestea, am învățat și cât de fragilă ne este mintea și cât de ușor o putem educa, de fapt. Atunci a început procesul de vindecare al copilului interior. Mi-am recunoscut mie toate de care fugeam până atunci, am iertat tot ce era cu putință cu ajutorul meditației și-am început să iau pe rând rănile și să le scormonesc până dau de os. Atunci am înțeles că dacă pui un plasture peste o tăietură adâncă nu faci decât să o infectezi și să faci și mai mult rău. Rănile adânci se curăță, se cos și se vindecă greu și la vedere. Am încă scăpări. Pun și eu plasturi colorați încă, dar mă trezesc și-i îndepărtez repede.

Este important să recunoaștem rănile. Să săpăm adânc după ele, să le privim cu atenție, să trăim ce e de trăit și să vindecăm rănile. Toate se vindecă, dar nu de unele singure. Goana după fericire cu un suflet plin de răni e muncă sisifică. Nu ocoli bolovanii care îți apar în față pentru că s-ar putea ca într-o zi să te trezești cu toți în spate. Treci peste ei cum ști tu mai bine, căci doar în spatele lor e ceea ce căutăm cu toții.

 

Claudia F. BADEA  este  redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media