Am primit invitația domnului profesor de a scrie și-n această rubrică. Unii dintre cititori știu deja că sunt, zilnic, în spatele unor știri, aici la Gazetă, dar pentru cei care nu știu cine sunt, mă simt datoare să vă povestesc cum m-am cunoscut.
N-am ales întâmplător să încep cu un asemenea text și nici nu fac asta dintr-un soi de aroganță dizgrațioasă. În acest loc, sub semnătura mea, veți găsi mereu emoții – povești cu multe uși de deschis, trăiri extaziante sau apăsătoare și bucăți brute de suflet. Pot fi rea, acidă și directă, dar aici vreau să scriu cu sufletul, nu cu mintea. Și cum arta izvorăște dintr-un suflet și se revarsă-n altul, consider că e important, din respect pentru dumneata, să știi cine se ascunde în spatele viitoarelor povești.
Sunt rezumatul oamenilor minunați care au trecut prin viața mea. Sunt rezultatul tuturor emoțiilor, negative și pozitive, pe care le-am strâns în 25 de ani și suma tuturor nopților pierdute, punându-mi întrebări care nu și-au găsit răspunsul nici până azi. Încă nu m-am hotărât dacă sunt om mare sau încă o copilă.
Nu pot aprecia eu câte știu, dar pot spune că știu neînsemnat de puține pentru cât de multe a văzut lumea până acum. Nu caut să fiu înțeleasă de toți și nici validarea nu mai reprezintă un scop. Tot ce-mi doresc este emoție. Să o scriu, să o transmit și să o primesc înapoi…
Voi încerca să-ți pun zahăr în cafea, un zâmbet pe buze și, de ce nu, întrebări în minte…
Facebook
WhatsApp
TikTok
