EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Victoriile magister-ului ludi Johannes

   Cer scuze cititorilor mei pentru utilizarea unei sintagme care i-ar putea induce oarecum în eroare, crezând că aș putea cumva asocia pe dl. Johannes cu personajul lui Hesse din romanul „Jocul cu mărgele de sticlă”. Precizăm că, din nefericire, prezidentul nostru nu are nicio legătură cu acest personaj! Ori, cu cine știe ce asociere forțată a etniei prezidentului nostru. Deși, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că totuși domnia sa este un fel de stăpân al unui joc, dar nu al unuia cu mărgele de sticlă, ci a unuia cu sumă nulă. Doar în acest sens, am utilizat sintagma de magister ludi. Pentru cititorii care nu-și mai amintesc definiția jocului cu sumă nulă, sau zero, precizăm că este vorba despre orice situație care funcționează pe principiul că orice câștig al unui participant la un joc implică o pierdere egală a altui participant la acel joc. Așadar, de pe urma însumării câștigurilor și pierderilor se va obține totdeauna zero. Cel mai sugestiv exemplu este jocul de poker: câștigurile unora, înseamnă pierderi de aceiași valoare pentru alți participanți. Nu se obține plusvaloare, întrucât jucătorii schimbă bani doar între ei. Nu există schimburi de valori în afara mesei de joc. Societatea este suspendată!

   Precizările sunt cu atât mai necesare în măsura în care, în contextul celor precizate mai sus, ne gândim la jocul politic pe care-l vedem zi de zi în spațiul nostru public. Sau, fiind vorba despre politichia mioritică, la joaca politică în care sunt angrenați cu atâta patimă actorii noștri politici. Și acesta, în anumite situații, dar mai ales în cazul anumitor situări ale participanților care ne duc cu gândul la jocul cu sumă nulă sau zero. 

   Vorbind, ca să nu lungim prea mult vorba, despre situații și situări, este evident că dirijorul hărmălaiei naționale este ocupantul fotoliului de la Cotroceni. Deși, acest personaj, cu adevărat, nu prea are legătură cu politica propriu-zisă, adică nu guvernează, totuși datorită situației noastre constituționale, el pare să fie posesorul unei legitimități care deși e trecută în legea supremă, se dovedește în realitate cât se poate de găunoasă. Altfel spus, o legitimitate care-i nu-i folosește decât posesorului acesteia. Ori celor care sunt în relații de competitivitate cu acesta. În plus, din pricina legitimității pe care o are datorită faptului că este ales de cel mai mare număr dintre semenii noștri, fapt realizat de către toți participanții la joaca noastră politică, ei bine, domnul nostru prezident nu numai că profită, dar ajunge să adore situarea în urma cărei toți politicienii îi recunosc postura de magister ludi. Poate că, bănuim doar, într-o situare normală ar realiza totuși enormitatea situarii sale: în ciuda voturilor, aceasta nu descrie decât un fel cvasi-executiv leșinat, nu cu adevărat executivul care decontează eșecurile și câștigurile de pe urma unei guvernări propriu-zise. Ei bine, s-ar părea că postura în care se trezește, după ce dobândește jilțul din Cotroceni, îi deformează în asemenea hal atât percepția asupra realității semenilor lui, cât sensibilitate umană, încât chiar crede că este stăpânul întregului joc de putere din societate. Din nefericire, el nu realizează că este referențialul unui joc de putere care nu aduce, cu adevărat, niciun fel de plusvaloare societății. Ceea ce el câștigă nu se întoarce ca valoare dincolo de joaca politică pe care o dirijează. În realitate, societatea nu câștigă mai nimic de pe urma sa. Poate, exceptând, încarcerarea unui oponent politic, cum a fost alde Dragnea, cu ordonanța sa cu ghinion. Să spunem că a meritat efortul domniei sale de a îmbrăca jacheta roșie a insurecției în piața publică. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu consemnăm că, după consumarea episodului cu pricina, justiția autohtonă a rămas cam pe aceiași treaptă de evoluție instituțională. Cu ordonanța 13, sau fără, dreptatea românilor a rămas cu aceleași sechele! Oamenilor de rând nu li s-a adus nicio îmbunătățire a situării lor ca subiecți ai actului de justiție,…

   V-aș ruga să vă uitați peste agenda de lucru a acestui personaj, care își are bârlogul în dealul Cotrocenilor. Ați constata că mare brânză pentru viața de zi cu zi a românilor nu prea face, cu toată administrația lui prezidențială. Cu toate acestea, toate privirile actanților noștri politici sunt îndreptate cu precădere înspre prezidentul nostru. Este una dintre cele mai cumplite moșteniri ale unui sentiment care ne-a determinat să acceptăm o constituție beteagă din capul locului. Și, drept consecință, a unei fantoșe fără nicio consistență politică pentru spațiul public autohton. Prezidentului nostru, oricare ar fi acesta, dacă i s-ar ridica vreodată o statuie, aceasta ar semăna cu butaforiile pe care Potemkin le prezenta reginei sale,…  

   Analizând însă superficial anomalia perpetuării umflării semantice a acestui personaj, este evident că totul se trage de la modul în care dl. Iliescu a înțeles să elimine pericolul oricăror semințe de voluntarism în politică. Rezultatul, vedem bine, a fost contrar intențiilor. Bineînțeles, că totul s-ar explica prin faptul că situația noastră constituțională a convenit mai apoi tuturor ocupanților butoanelor de putere aflate în Palatul Cotroceni. Niciunul dintre prezidenții noștri nu s-a sinchisit de faptul că cea mai legitimă funcție din statul nostru nu are, în realitate, obiectul muncii. Tuturor le-a plăcut postura lucrăturii din plan secund, ițele care nu sunt publice, dar sunt dotate cu influență decizională care influențează în mod dramatic viața publică. Adică, altfel spus: viețile noastre! 

   Dacă nu mă credeți, uitați-vă la toată tărășenia cu moțiunea care dinamitează acum o guvernare și așa debilă, la deșertul de idei din tabăra liberală care, vezi Doamne, este o competiție internă de partid și multe altele! Ei bine, toate își au originea în sforile și joaca politică originate în Palatul Cotroceni. Păi, ce mama (…) să facă în două mandate cel mai ales politician, dacă nu guvernează și nu are responsabilitatea politică a acestui act. Răspunsul este simplu și, probabil, istoria îl va consemna: să se joace de-a politica! Adică, asemeni unui magister ludi, să fie stăpânul unui joc gratuit cu sumă nulă. Adică, să fie dirijorul unui joc care aduce beneficii doar unora dintre participanții la joc. Iar, restul, vorba prezidentului nostru: au avut parte doar de ghinion! 

   Oricum, concluzia vine de la sine: după aproape trei decenii de experimentare a unui aranjament constituțional indecis și găunos, ghinioniști sunt doar semenii politicienilor. Adică, noi, oamenii de rând, care am fost văduviți astfel de existența și acumularea unei unei experiențe a unei republici în care responsabilitățile să fie cât se poate de clare. Cu adevărat, nu a fost republica cetățenilor săi, ci un spațiu de joacă politică fără perspectivă care o să ne coste pe toți, fie politicieni, fie oameni de rând. Doamne ferește de vreo criză cumplită, căci aranjamentul nostru politic o să-și arate din plin debilitatea cu care a fost înzestrat încă de la naștere. 

   Oricum, cum bine vedem, prezidenții care au urmat domnului Iliescu nu doar că au preferat să fie urmașii direcți ai acestuia, deși stuchesc la o atare asociere, convenindu-le postura de magister ludi, dar în absența unei responsabilității politice clare, dovedindu-se, în plus, și emulii acestuia. Și-au făcut-o rafinând metodele de a trage sforile în spațiul public, fără ca o atare ticăloșenie să fie mirosită de vajnica și vigilenta noastră societate civilă. Iar, în privința politicienilor care discută despre sexul moțiunii, nicio speranță! Dacă le trece acum prin tărtăcuță să-l suspende pe actualul nostru prezident, cel mai bine ar fi să-l ignore! Doar așa, poate că politicienii noștri ar realiza că, în realitate, domnia sa nu contează cu adevărat pentru spațiul nostru public. Domnia sa, încă din primul mandat, a ratat șansa de a schimba situația noastră constituțională. Așa că, mai bine lăsați-l să doarmă în aburul propriului damf de sine supraestimat. Oricum, nu folosește nimănui… Victoriile domniei sale, de magister ludi, nu au loc decât într-un subsol al istorie! 

   Halal să-i fie! Nu așteptăm funeralii și pomeni… Amin!…

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro