EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Urechiștii din politica mioritică

Zilele trecute o știre din teatrul de război anticovid a avut parte de un tratament paradoxal. Astfel, dincolo de faptul că pe canalele de știri abia se pomenea că vecina noastră, Ungaria, ne-a donat o mie de cutii de antiviral, comentariile aproape că au lipsit cu totul. Gestul vecinei noastre era, probabil, trecut în categoria faptelor banale care nu merită prea multă atenție. Atitudinea plină de generozitate a Ungariei părea doar un fapt cât se poate de firesc. Și aceasta, în condițiile de dezastru medical în care, pe neanunțate, ca de obicei, ne-am trezit cu toții: guvernanți și guvernați laolaltă. S-ar părea că nici unii și nici alții nu se arată prea încântați de gestul ungurilor, după cum nu se arată nici prea indignați că o țară mult mai mică ne-a livrat un medicament de care este acum nevoie. Tratamentul paradoxal, despre care pomeneam, reiese și din faptul că știrea în cauză nu era însoțită de o precizare absolut necesară: antiviralul favipiravir nu era nici pe departe un medicament care să vină via Bruxelles, ci era un produs fabricat de trei producători de medicamente din Ungaria. Auzi, domnule! Nu, acolo, o făbricuță amărâtă care să producă cu chin menționatul remediu anticorona, ci trei producători. Ca să vezi, fără a fi impusă de la Bruxelles, ungurii au o Piață Liberă și Concurențială a medicamentului!

Trebuie să fie ceva în neregulă cu ungurii aiștia! Nu degeaba este supărată pe ei înalta poartă de la Bruxelles. Să vezi tupeu pe vecinii noștri: nu s-au bazat doar pe serul livrat via Bruxelles, ci au apelat la cel provenit de la ruși. Ca să nu vorbim de alte afronturi,…

Oricum, până să se lămurească ce se întâmplă cu vecinii noștri, dragii și neprețuiții noștri politicieni ar fi trebui să ia la cunoștință că aceștia nu numai că și-au asigurat instrumentele de a lupta cu teribilul virus, beneficiind de medicamente care și-au dovedit eficiența, dar s-au asigurat, în plus, producându-l ei înșiși, că nu vor fi luați pe nepregătite. Ungurii și-au luat măsurile care să nu-i surprindă descoperiți, altfel spus. Pe când, stimabilii noștri politicieni ar trebui să realizeze, în schimb, că în acest timp au făcut doar ce știu ei mai bine: larmă și sfadă pe ciolanul a tot felul de delicii și beneficii când te afli prin prejma butoanelor puterii! Adică, ceva care chiar nu contează cu adevărat pentru semenii lor care acum mor pe capete în secții ATI supraaglomerate.

Ajunși aici, n-ai cum să nu te întrebi asupra calității ADN-ului politicianului maghiar, comparativ cu zestrea genetică a celui autohton. Or fi cumva politicienii din pustă mai deștepți, iar ai noștri așa de „luminați” de dau, după cum vedem, în gropi?! Cu certitudine, nu! Coeficientul de deșteptăciune s-ar părea că se supune totuși clopotului lui Gauss. Pe de altă parte, este adevărat că de multă vreme testele, care ne amintesc de turnul acela înclinat din Italia, ne cam spun că avem mai mulți analfabeți funcționali decât alții. Drept urmare, dintr-o atare perspectivă, s-ar putea ca unii cârcotași să infereze cât se poate de justificat din punct de vedere logic: la asemenea alegători, avem aleșii pe care aceștia îi merită. Dar beneficiem de ei cu toții! Este o justificare întărită și de faptul subțirimii tolbei educaționale a actualilor demnitari. Este o realitate măsurabilă, nu o răutate gratuită a autorului rândurilor de față. Atunci, este evident că nu poți decât concluziona exasperant: guvernanți și guvernați se merită unii pe alții! Iar soluțiile practice la o atare situație vor fi în continuare dependente de actuala traiectorie pe care este înscrisă societatea autohtonă,…

Fără îndoială, mulți dintre semenii noștri nu acceptă resemnați ceea ce se petrece. Și pe bună dreptate. Probabil, mulți se întreabă asupra naturii diferențelor dintre noi și alții. Cu aceiași probabilitate, posedând și instrumentele mentale pe măsură, e posibil ca mulți dintre ei să se oprească asupra diferențelor culturale dintre noi și alții. Astfel, își vor răspunde cu siguranță mulți, un parcurs istoric aparte, beneficiind de consecințele unei modernizări întârziate, trebuie să fi fost hotărâtoare pentru anatomia noastră culturală. Pe de altă parte, în ciuda unor factori care ne-au împiedicat o dezvoltare asemănătoare societăților occidentale, mulți dintre semenii noștri sunt convinși că decalajele ar putea fi totuși depășite. Exemple, într-o atare direcție, sunt destule.

La acest capitol, care conține inevitabil întrebarea esențială „cum este posibil?”, mulți dintre semenii noștri au realizat de ceva vreme, iar absenteismul (32% la ultimele alegeri parlamentare) ar putea fi un indiciu în acest sens, că partidele nu se pot schimba din interior. Și, drept consecință, au dezamăgit astfel inevitabil și cumplit o mare parte din electori. La întrebarea „cum este posibil?” mulți dintre semenii noștri realizează că partidele au devenit un fel de organizații, relativ închise, care-și promovează doar proprii membri în poziții sociale aducătoare de beneficii. Iar aceasta a devenit din ce în ce mai evident,… Mai mult, realizează că partidele s-au transformat treptat doar într-un fel denumiri uzuale pentru niște rute de reușită în viață. Astfel, dacă unii aleg, în vederea atingerii unui anumite poziții sociale, să urmeze o carieră care presupune studii și eforturi personale, alții aleg în vederea atingerii acestora să se înregimenteze într-un partid. Este motivul din pricina căruia, închizându-se în sine, partidele s-au pus singure în situația de a oferi spectacolul penibil și tragic totodată al unui deșert, unde personalitățile competente sunt aproape absente. Aici, la nivelul leadership-ului, se aplică doar regula chiorului care este rege în țara orbilor. Precum niște mori de vânt, cultura organizațională a partidelor noastre nu este capabilă decât să macine mereu aceleași personaje lipsite de calitățile necesare guvernării semenilor lor. Și aceasta, din pricină că singurele calități cultivate la nivelul partidelor este voluntarismul și amatorismul. Adică un fel de-a face politică după ureche. Politicienii noștri chiar nu realizează că o comunitate politică se întemeiază în mod esențial pe ideea satisfacerii intereselor celor care o constituie.

Acest urechism ar fi, sintetic vorbind, mecanismul care i-a făcut pe guvernanții noștri să accepte aiurea, via Bruxelles, 150 de milioane de doze de vaccin, fără a fi capabili să pună la dispoziția semenilor lor atât de necesarele medicamente antivirale. În Ungaria aceste medicamente se pot procura, pe rețetă, din farmacii. Ai noștri urechiști în ale politicii, adică în ale activităților desfășurate în interesul semenilor lor pe care-i guvernează, și-au văzut doar de interesele aflate sub propriul nas. Și cam atât! Restul a constat doar în circul grotesc făcut de către politicienii noștri,…

Din nefericire, cel mai votat individ al spectrului nostru politic provine din rândul acestor organizații păguboase. Adică, din rândul partidelor noastre politice. Și nu întâmplător. Este vorba despre președintele nostru, aflat într-o postură instituțională paradoxală: deși deține puterea reală în spațiul politic, controlând aproape toate deciziile importante, constituțional nu este decât un factor mediocru de putere. Precis delimitată. Pe de altă parte, deși s-ar putea constitui, datorită influenței pe care o deține, în principalul factor de schimbare al partidelor – pentru început, măcar al partidului din care provine – prezidenții noștri nu au făcut decât să contribuie la perpetuarea actualei culturi organizaționale manifestată la nivelul acestora. Astfel, deși toată lumea observă puterea reală a prezidentului nostru, acesta, imperturbabil, preferă în continuare să exercite aceleași acțiuni din spatele scenei. Tuturor ocupanților fotoliului de la Cotroceni le-a convenit postura croită de către Iliescu: de a juca din spatele scenei, fără să-și asume în mod direct consecințele acțiunilor lor asupra societății. De pildă, deși dl. Johannis este direct răspunzător de crizele prin care trece în prezent societatea noastră autohtonă, acesta se preface, vezi Doamne, că se consultă cu partidele în vederea găsirii de către acestea a unor soluții politice. Unii ar fi de părere că, astfel, fără a suporta consecințele, domnia sa pare să protejeze instituția pe care o reprezintă. În realitate, nu face decât să contribuie la decredibilizarea tuturor instituțiilor care participă la guvernarea semenilor noștri. Domnia sa ar trebui să realizeze că principalul factor care a dus la o atare decredibilizare este chiar instituția prezidențială.

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro