EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Oportunități și oportuniști

Motto: „Deşi numai unii pot să iniţieze o măsură politică, toţi suntem capabili s-o judecăm.” (Pericle)…

În republica perfectă, cetăţeanul este insul care poate şi vrea să se supună şi să guverneze pe rând.” (Aristotel)…

Experienţa şi observaţiile mele confirmă că înţeleasă drept practică a moralităţii este posibilă. (Vaclav Havel)…

Oamenii de rând știu din experiență că așa-numitele ferestre de oportunitate nu se constituie nici în prilejuri prea dese de a acționa, precum nici în situații care să fie darnice cu cine știe ce avantaje pentru majoritatea dintre ei. De regulă, par să fie rare și mereu orientate înspre răsfățul doar a unora dintre semenii lor. Și, cam cu inversul proporționalității lor de regularitate parcimonioasă de apariție, aceștia realizează mai apoi cu regret că, dintr-o mie de motive, fie n-au acționat la timpul potrivit, fie n-au fost la înălțimea situațiilor îndeobște definite ca fiind oportune.

Pentru unii, o atare experiență este un prilej de regret și frisoane anxioase. Pentru alții, este un prilej care poate adăuga înțelepciune și cunoaștere la un anumit sistem de valori. Valori care se pot îmbogăți prin acele nuanțe ale sensibilității prin intermediul căreia percepem realitatea. Dar este, totodată, și o experiență care, din nefericire, îi determină și motivează în exces pe unii dintre semenii noștri să acționeze doar sub auspiciile unui oportunism cât se poate de feroce. Mai ales dacă este să facem referire la cei care acționează în spațiile publice. Numiți de regulă politicieni de profesie, aceștia formează o specie social-culturală aparte, deosebindu-se de majoritatea semenilor lor prin trăsături care pot fi atribuite, de regulă, regnului unde-i putem băga mai pe toți cei din stirpea atât de pestriță a prădătorilor. Putem să-i asimilăm unei atare încrengături mai ales dacă realizăm că, spre deosebire de semenii lor, nu numai că au o acuitate deosebită în a dibui oportunitățile, dar au neostoitul talent de a le și făuri chiar și din piatră seacă,…

Oportunismul acestei specii este însă cât se poate de păgubitor pentru majoritatea semenilor lor: căci valorile indivizilor care compun o atare specie umană, asemeni valorilor cel mai de preț ale unui prădător, nu mai semnifică decât niște indicii, aproape neumane, în cadrul unor hărți mentale menite să valorifice, înainte de toate, numai în folos propriu orice poate oferi un prilej de a obține bunuri și prestigiu. Ei nu au ceea ce s-ar putea numi noroc, căci, în calitate de prădători, tot timpul în alertă, ei își forjează propriul noroc. Îl gonesc, ca pe orice vânat, până le cade în mână. Ei sunt adepții jocului de sumă nulă. Adică, spus mai pe înțelesul tuturor: orice câștig al unei părți, constituie o pierdere pentru cealaltă parte aflată în joc. Situație în care orice competiție se dovedește pentru prădător că n-ar avea, cu adevărat, un alt referențial decât chiar pe cel care îi este competitor. Obiectivul lui cel mai de preț este distrugerea competitorului. Este motivul din pricina căruia nu poate avea, cu adevărat, alte obiective în spațiul public decât pe cele care să ducă la câștigurile datorate eliminării competitorilor. Un scop în vederea atingerii căruia sunt în stare de orice ticăloșenie. Această specie de agenți ai spațiilor publice nu este capabilă de empatie. Fie că aceasta ar viza alte exemplare ale speciei, fie că ar putea avea drept obiect pe semenii noștri, în genere. Este principalul motiv din pricina căruia reprezentații unei atari specii nu pot lucra, cu adevărat, într-o echipă, deși pot avea un talent deosebit în a se folosi de alții pentru a-și atinge scopurile. Dau dovadă de o viclenie care poate fi luată cu ușurință drept inteligență. Un talent pe care îl folosesc pentru a-și masca în același timp și adevăratele motive din pricina cărora, vezi Doamne, se dedică carierei de politician. Carieră în fruntariile căreia se cred de neînlocuit. Imaginându-și că trebuie să aibe parte, din partea semenilor lor, de un respect perpetuu. Și cred cu o inegalabilă tărie într-o atare enormitate, poate doar egalată de tăria convingerii semenilor lor în motivația cu totul ingenuă și dezinteresată pentru care, cică, aceștia fac politică. Pentru ei, demisia este, vezi Doamne, o chestie personală, dictată de umorile lor unice și irepetabile Și, culmea, au reușit să încetățenească o atare enormitate în mentalul colectiv: ei nu datorează nimic organizației care le-a facilitat accesul la tot felul de funcții. Adică, ar fi vorba despre altă enormitate: cum se poate să inferezi, ca având valoare de adevăr, faptul că un oportunist, folosindu-se de calitatea de membru al unei organizații politice, ajunge într-o funcție fără să datoreze nimic cuiva, fără ca cineva să poată să-l tragă la răspundere. Vezi Doamne, din văzduh s-a întrupat și nu datorează, dacă cumva se întâmplă ceva, decât propriei conștiințe.

În paranteză fie spus la cele de mai sus: nu pun cine știe ce preț nici pe celebra zicere a lui Machiavelli, aceea cu scopul care n-ar avea treabă cu mijloacele, după cum nu cred nici în ponciful lui Weber, referitor la profesionalismul celor care se dedică politicii. Poate că, asemeni multor gânditori – și pe a căror umeri, cu smerenia și respectul cuvenite, îndrăznim să ne așezăm pentru a privi în prezent – cei invocați au fost copiii timpului lor. Ori, respectându-le inteligența dar și aportul avut la cultura de pe urma căreia beneficiem astăzi, nu trebuie să-i privim doar drept statui fără cusur. După cum, cu toate criticile meritate, sunt o mulțime de alți gânditori mai puțin frecventați de mentalul colectiv al prezentului. Însă, la fel de valoroși pentru a fi invocați în prezent! Și chiar ar trebui să realizăm că au fost gânditori care, din nefericire, nu au condus la locurile comune atribuite în prezent înțelesului de politică. Dar și semnificațiilor celor care se ocupă de politică. Trăind alte vremuri, aș da credit, chiar cu riscul unei impardonabile credulități, celor din urmă.

De pildă, dincolo de multe aiureli scrise de către stagirit, cred că un gând al acestuia străbate cu vigoare firidele timpului: în republica perfectă, scria acesta acum mai bine de două milenii, cetăţeanul este insul care poate şi vrea să se supună şi să guverneze pe rând. Nimic mai democratic, ca principiu întemeietor, decât credința în valoarea de egalitate dintre semenii noștri, iar pe de altă parte, ar fi de adăugat fireasca constatare că doar unii au capacitatea de a avea idei politice. Un alt principiu întemeietor! Dar care nu pare nemaipomenit în contextul în care strategul supraviețuirii democrației atenienilor avea să adauge, la acest principiu, că toți cetățenii au capacitatea de a înțelege o idee politică. Ar fi principiul unificator și funcțional al democrației. La care, trasând un arc de timp, am putea adăuga gândul de la care a pornit credința unui fost politician ceh, neprofesionist, și pe care am așezat-o în capul rândurilor de față: că este posibilă politica înțeleasă drept practică a moralității.

Așa că, am să închei: nu știu cât mai este posibil ca politica prezentă să fie doar terenul de joacă al oportuniștilor de tip prădător, dar am impresia că trebuie să credem tot mai mult și în posibilitatea ca oportunitățile de a-ți servi semenii, sprijinindu-te în valori morale, trebuie să primească dreptul lor de a exista. Poate că așa, sensibilitatea noastră va discrimina și un alt gen de oportunități. Și, odată cu acestea, posibil, un alt gen de semeni de ai noștri care se vor încumeta să le valorifice. Și, poate că astfel, am avea alt gen de politicieni!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro