EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Între nesimțire și indiferență

Deși plăpândă precum un ghiocel, o știre și-a făcut loc pe firmamentul evenimentelor care merită un pic de atenție: aflăm că până și prezidentul francez s-a alăturat găștii formate de nenea Victor (Orban) și tanti Merkel! Mai exact, respectivii, trădând unitatea de beton a statelor care formează constelația Uniunii Europene, și în vederea satisfacerii nevoii de vaccinare a propriilor cetățeni, s-au gândit că semenii lor ar putea să se vaccineze și cu serul rusesc Sputnik. Doamne, horribile dictu, cum de nu i-a trăsnit Uniunea! S-ar părea că face economie la curent! Oricum, pomenitul ser, având o eficiență măsurată de englezi de aprox. 93%, ar urma să fie inoculat în seraficele bagaje anatomice ale nemților, ungurilor și, iată acum, și ale francezilor. Mai nou, s-ar părea că și cehii ar dori să-și însușească experiența maghiară. Ca să vezi, se extinde mârâială prin Uniune! Ce enormitate, domnilor, mai ales că este cât se poate de normal, potrivit legilor UE, să existe posibilitatea omologării naționale a unui vaccin, oricare ar fi acesta!

Mare-i grădina ta, Doamne! Vă imaginați cum se perpelesc de indignare conducătorii noștri? Ei n-ar îndrăzni să ciupească din atribuțiile Uniunii. Doar unii eretici o fac! Altminteri, prezidentului nostru n-o să-i mai ardă de schi în sezonul pe cale să se prelungească, iar restului de conducători – pe care îi avem prin guvern, figuranți de prin instituții care mai de care sugătoare de fonduri publice, politicieni de prin partidele aflate în interiorului cașcavalului, dar și politicieni, cică aflați în opoziție, dar mufați cu trompele pe la tot felul de avantaje decurgând din exploatarea pilelor, cunoștințelor și relațiilor ce decurg din statul de demnitari ai statului și pe care îl au în ciuda vremelniciei lor situări în opoziție etc. – probabil că li se va pune niscai râie pe mațele lor delicate de europeni totali. N-ar trebui să-i omitem nici pe sfințeniile lor, care sunt cuibăriți pe la sânul încăpător al Bisericii noastre strămoșești. Căci nici aceștia, de grija sănătății semenilor lor, n-au suflat vreo vorbuliță la adresa mirenilor aflați la butoanele deciziei politice. În schimb, au convenit tacit: apoi, dacă nu sunt suficiente vaccinuri, neapărat asta se trage de la vreo logică divină, și pe care noi, prostimea de rând, suntem departe de a o pricepe… Oricum, pe un asemenea fond, simțind că ar fi cazul să se remarce, iată că și premierul nostru face mult așteptatul anunț: suntem într-un fel de tratative cu Uniunea în vederea producerii de vaccin pe meleaguri autohtone. Deocamdată nu știm mai multe, dar se pare că inițiativa nu este a noastră, ceea ce este semnificativ, ci face parte dintr-o acțiune exploratorie a mai sus pomenitei Uniuni. Altfel spus, e o chestiune care mai durează și vom continua să ne abandonăm cu totul capacității Uniunii de a satisface necesarul de vaccinuri și pentru populația noastră, de două milenii trăitoare pe meleagurile etc. Trebuie să precizăm că este vorba doar despre acea parte dintre români care sunt încă rezidenți în scumpa lor țărișoară. Cât despre ce se va întâmpla cu milioanele de români care încă nu sunt cuprinși în nicio strategie de vaccinare autohtonă, adică când le vine rândul în statele în care aceștia au migrat în vederea unui trai mai bun, nu știm mare lucru. În domeniu, oficialii noștri sunt muți și gata! Cert rămâne doar faptul că la aceștia oficialitățile nu au făcut nicio referire în nemaipomenita strategie națională de vaccinare! Probabil că s-au gândit că or fi venind special să se vaccineze. În tot acest peisaj, unde se vede în mod evident că politicienii noștri nu au inițiativă, nu are cum să nu te încerce sentimentul că doar norocul este cel care ar putea să rezolve criza pandemică și de vaccin care ne așteaptă. Putem să ne comparăm oare cu britanicii care, aflăm asta zilele trecute, au investit, ca să vezi, într-o companie farma din Franța? Și care intră în curând în procesul de omologare a vaccinului pe care l-a creat, caz în care Franța va sta la coadă ca să primească doritul vaccin. Situație care într-un fel explică de ce Macron vrea să colaboreze cu rușii pentru a pune mâna și pe vaccinul Sputnik. Că, de, se știe de multă vreme că unele scopuri au nevoie de mijloace pe măsură… Dar, în fine, să fim concluzivi: toate situațiile, date drept exemplu, în care avem de-a face cu politicieni care caută soluții concrete și cât mai rapide, toate ne vorbesc de un fenomen de valorizare accentuată a semenilor acestora. Fenomen însoțit, fără îndoială, de un anumit fel de a se face politică. Și care, se vede și de departe, nu este propriu politicienilor noștri. Acestora fiindu-le caracteristic absența empatiei față de semenii lor, adică incapacitatea de a simți, nesimțirea – cu alte cuvinte, de unde, drept consecință, ia naștere și ditamai indiferența față de soarta a milioane de semeni de ai lor. În paranteză fie spus, spre deosebire de multe nații ale Uniunii, și acesta este un fenomen măsurabil, românii își continuă războiul cu ei înșiși, fiind pe primul loc la slaba valorizare a celorlalți români. (vezi Dorin Bodea, „„Cine e dușmanul nostru?”, Dilema, nr. 514, 19-23 decembrie 2013) 

Există aici, la modul concret, în mecanismul și fenomenologia nesimțirii și indiferenței elitelor noastre politice față de semenii lor, o logică cinematică care, probabil, își află resortul în situația cu totul nouă în care se cumpără atât de doritul vaccin împotriva coronavirusului. Probabil că, departe de a se pune problema comisionului care, de regulă, se mulge de la vânzător, în noua situație trebuie să te feliciți că ai reușit ca o companie să te ia în seamă și să-ți vândă produsul. Așa că, nefiind rost de cine știe ce învârteli, politicienii noștri nu s-au spetit să găsească resurse, altele decât cele care vin de la mămica noastră Uniune. Așa că, fiind nesimțitori față de concetățenii lor, nu fac decât să găsească cu cale c-ar fi nimerit să-i doară la bască de problemele acestora. Dovedindu-și astfel celesta indiferență în raport cu aceștia. Fără îndoială, este complicat să negociezi acum cu rușii, când te-ai străduit să-i ignori de când te-ai adăpostit la umbra Uniunii, a NATO și a Americii. Este foarte bine că avem garanții de securitate, dar nu trebuia să ne dinamităm, fără a lăsa vreo punte de comunicare, relația cu un vecin. Și care, vrem nu vrem, încă nu pleacă pe Marte. Chiar dacă de pe urma acestuia am avut mult de suferit, interesele ar fi trebuit să fie cele care primează, nu cine știe ce sentimente de revanșă. 

Care revanșă? Și de când istoria permite celor mici un atare lux? Uite, am putea lua exemplu de la mister Borell, șeful diplomației europene, recent aflat prin vizită la Moscova. La afrontul părții ruse, potrivit căreia UE este un partener neserios și isteric (cazul Navalnîi), acesta, gândindu-se probabil la Sputnik, s-a comportat lamentabil, preferând să nu reacționeze. Oricum, este de urmărit cum vor evolua relațiile dintre UE și Rusia, acum în plină pandemie și criză de vaccin! Poate că băgăm și noi ceva la cap… Slabe șanse însă, mai ales dacă ne gândim la cine ne păstorește! Spre pildă, referitor la încrâncenatul război comercial 5G, fără a ne uita măcar o clipă la interesele noastre, conducătorii noștri au regurgitat rapid că noi vom alege, cică, doar valorile ATLANTICE. Poate, între timp, ne conving nemții de altceva! Căci respectivii au comunicat deja că, în chestiune, ceea ce primează sunt doar resorturile comerciale. Și nu-i trăsnește nimeni!…

Nu-i dreptate pe lumea aista!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…