EDITORIALUL DE LUNI – Nicolae STAN – Nu mă uit și nu ascult clipurile propagandistice

Distribuie:

Sigur că nu mă uit la și nu ascult clipurile propagandistice ale politicienilor. Dar s-a întâmplat să aud câteva vorbe, să văd chipul care le rostea. Și m-am oprit acolo. Aroganță, aroganță multă… Asta transmitea chipul. Și dacă e ceva ce mă enervează, ce mă scoate din țâțâni, nu-i nici prostia, nici alte păcate, ci e tocmai fudulia țanțoșă. N-am reținut numele, nici prenumele, dar e vorba de un politician tânăr, cred. Avea discurs și  îmbrăcăminte studiate. OK… Ce spunea el? Că Bucureștiul trebuie să se deosebească de celelalte orașe care sunt provinciale. Că el, Bucureștiul, e-n pericol, acum, să se provincializeze. Or, el e o capitală europeană etc.

Să-ți spun eu, domnu’ politician, ce e Bucureștiul: el este un oraș lipsit de formă, de personalitate. Este un ansamblu, o colecție haotică de provincii. Și invers, orașele pe care le jignești ca fiind provinciale – în sensul ironic al termenului „provincie”, pentru că mai există și un altul, afirmativ; tocmai pe acest ultim sens am scos în 1990 o revistă literară numită, orgolios, „Provincia” – au personalitate, tradiție, ierarhie civică. De exemplu, în fața Timișoarei, a Iașului și a Clujului, Bucureștiul e un cartier, o suburbie, o marginalitate.

Cum s-a ajuns aici? Păi prin aroganță, prin lipsa modestiei și a măsurii. Aici sunt alveole în oraș, găști, mafii mici formate din inși fără istorie civică, fără valoare profesională recunoscută. Iar ei se ajută unii pe alții, se împing de la spate, pentru a ajunge în fruntea unor bucate, cât mai mari, mai multe, mai rare. Bucureștiul are acum un chip preistoric. În el, apar oameni, în fruntea instituțiilor, de niciunde, din neantul alveolelor orașului, adică din nimic,  în sensul că nimic nu-i recomandă din înfăptuirile lor de până atunci. Și totuși, de acolo fiind, ei apar, inițial, ca pure ciudățenii. Dar, odată apăruți, fiind necunoscuți, sunt acceptați, așa cum se acceptă noul, cu teamă, cu neîncredere sfârșită-n acceptare scârbită. Și asta deoarece cavitățile alveolare nu comunică între ele, nu sunt transparente, ghetourile sunt o lume în sine, de unde intercomunicarea este exclusă. Asta face ca întregul, orașul în întregul lui, să nu aibă o istorie recunoscută, validată de marea comunitate. Însăși ideea de „mare comunitate” este o pură abstracție aici. Așa ceva nu prea vezi – cel puțin atât de masiv ca-n capitală – în orașele numite de dl. politician ca fiind provinciale. Acolo există o anumită rezonabilitate publică. Acolo există o istorie comunitară, o tradiție care cândva a luat o formă patriarhală..  

Bucureștiul este un conglomerat, inclusiv arhitectural,: un amestec.  Este un aisberg. Partea vizibilă e mică, cea necunoscută e de nemăsurat. De unde și dispariția sentimentului de rușine, sâmburele simțului moral. Așa că, unde există aroganță, și anume multă, simplitatea firescului dispare. Și, odată cu ea, dispare și posibilitatea întemeierii unui oraș european

Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro