EDITORIALUL DE LUNI – Nicolae STAN – Note despre literatură (VII)

   Ce anume aştepţi, atunci când aştepţi să scrii? O idee? O regulă? Normal, nu. Tocmai invers, aștepți să transformi zona inteligibilului în inspiraţie, în instinct. De aici ,greutatea de “a te apuca de scris” în mod serios, profesional. 

    Cartea lui Enoh, rădăcina fantastă a Evangheliilor… O sumă a vedeniilor apocaliptice imposibil de ocolit, mai ales de un prozator…

    Un roman despre sadismul lumii, despre puritatea agresată: „Era o eră în care oamenii se omorau… Ajunge probabil să însemnăm cum adulții, apucați de nebunie, alergau bezmetici prin oraș, cuprinși de o fervoare stranie, dornici să te întemnițeze din orice…” Kenzaburo Oe, Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii

    Iată una din sursele brave ale literaturii, deopotrivă poem și proză. „Fiul lui Kunti văzându-și toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat: Arjuna a spus: Privindu-mi neamul, o Krșna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă, prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, arcul îmi scapă din mână și pielea îmi arde…” Bhagavad- Gita  

    Forța de sugestie a unui cărturar absolut, Borges: romanul are o natură aristotelică. El este o „născocire de indivizi”. Particularul… Înaintea lui a fost alegoria platoniciană, o „născocire de abstracțiuni”. Generalul… Nici Dumnezeu, nici genul, nici specia, nici omenirea – ci oamenii. 

    Imaginea scriitorului (uneori ea se problematizează) este dată tocmai de natura lui de scriitor. În măsura în care el este un artist autentic, nu poate „afecta ” imaginea scriitorului ca atare. Într-un singur  caz scriitorul nostru diminuează status-ul de creator: atunci când nu are talent.. Lipsa talentului, și numai ea, dăunează grav imaginii de scriitor.

    Romanul Istoria Insulei, de Vodolazkin este unul puternic și original. Dar forma de parabolă cred că slăbește din vâna narativă, tot înaintând în roman, din forța lui. Mai ales dacă este alcătuit, cum și este, din nuclee succesive de Putere, care au aceeași structură, doar detaliile fiind altele.

   Să exemplific și prin Kadare, un autor preferat. Mai toate romanele lui sunt parabole istorice ingenioase. Dar, dacă e să-i văd, simultan, toate cărțile, aș spune că Generalul armatei moarte, primul lui roman, din 1963, este și cel mai bun. Are acea forță a concretului despre care vorbeam. Și care mă convinge cel mai mult. Acolo se întâmplă un fapt concret: un general italian, însoțit de un preot, prin anii 60, sunt trimiși de guvernul lor să aducă în țară rămășițele soldaților italieni morți în Al Doilea Război Mondial. Pe acest sol narativ particular se ițește meditația, fără a se fi insistat pe ea.

 

Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro