EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Desenul din palmă

pentru Delia Calancia

 

Există acest univers al nostru, la îndemână, există aceste forme pe care le vedem sau nu și există toate obiectele care umplu toate aceste spații. În fiecare cută sălășluiesc ființele pe care nu putem sau pe care nu știm să le vedem, pe care putem, sau nu, să le auzim. Fiecare gest al acestei lumi poate fi regăsit în culorile pe care le vedem și în sunetele care le însoțesc, iar fiecare gest al vieții fiecăruia dintre noi este așezat în desenul magic din fiecare palmă deschisă, din fiecare palmă ce lasă mesajul în zona vizibilului și a înțelegerii. În fiecare semn desenat s-a văzut viața și micile zbateri ale pulsului care o însoțesc, iar în fiecare cuvânt așezat în completarea firescului desen se simte ușurința cu care fiecare dintre lumile mai puțin vizibile se așază în cea percepută de noi.

Delia Calancia ne-a învățat cu fiecare cuvânt folosit și cu fiecare desen însoțitor că lumea nu se oprește aici, la micile semne vizibile lăsate ca repere, ci că ea are avantajul acelei suprafețe necuprinse care trăiește în imaginația ei. Nimic nu este cuprinzător în gesturile ei, totul se dispersează și se multiplică la infinit, traversând cu siguranța pe care le-o dă libertatea toate spațiile prinse în lumina de zi, sau în întunericul nopții, toate culmile așezate aici pentru a fi văzute și înțelese acolo. Fiecare act creativ al Deliei redefinește nonșalanța, așază nefirescul în tipare vii și comunică prin toate rețelele posibile și disponibile rezultatele strălucite ale căutării. Toată această aglomerare de firesc dezechilibrează orice fel de siguranță aprofundată și acceptată de noi, face în așa fel să își adune rămășițele vii și să strecoare între pereții edificiilor noastre îndoiala, adică suntem învățați să vedem din nou, altfel, mai mult.

Dorurile nu se sting, sunt alimentate tot timpul cu fragmente din lumile uitate care sunt dislocate acum din epiderma noastră. Am citit și am văzut cum se face un univers, cum se compune el pas cu pas, gând cu gând și cum a reușit să arate fiecare detaliu al lui. Am simțit din nou gustul tare al uimirii și al mirărilor formatoare, am lăsat la îndemâna acestei vrăjite firi reconfigurarea desenului din palmă constrângător care i-a încurajat eliberarea.

Am văzut și am simțit cum Delia Calancia compune lumi, lumi care conservă mișcarea continuă a fiecărei inimi conținute de ele, și am atins urmele firești ale trecerii gândului ei printre cuvinte, dar și cum așază modul corect de a vedea și de a înțelege viața și desenul ei formator.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…