EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Corpul dezgolit

note despre stări și cunoașteri ale corpului în poveste

Întotdeauna corpul știe mai mult decât înțelegem, întotdeauna mesajele lui sunt mai mult ascunse decât vizibile, dar simțirea lor ajută la continuarea călătoriei împreună, încurajează continuarea înțelegerii și a căutării în continuare de sensuri, căutare care se impune de la un moment dat ca intermitentă, de neoprit, fără capăt.

Întotdeauna corpul impune întrebări și cere pentru fiecare răspuns un nume, un titlu care să definească și care să ajute înțelegerea stărilor și ale trăirilor lui. Toate sunt consistente, toate au miez și toate propun gusturi noi și noi înțelegeri care le însoțesc, cu care merg împreună în această aventură a cărnii ce compune această construcție vie.

Corpul își caută și își impune așezările, el știe și recunoaște fiecare firimitură de aer care îi mângâie epiderma, care intră și se apropie de senzorii lui, iar particulele care rămân definitiv în alcătuirea lui îi transmit tot timpul noi mesaje în noi limbaje care îi excită înțelegerile, care îi propun noi sensuri și determinări pentru a se mișca și pentru a se integra noilor stări ale viului. Totul este empatic în alcătuirea lui permanentă, totul se desfășoară prin simțuri și prin cuvinte, iar mai departe el face cunoscute toate puterile lor care impun spuneri, care conving mintea să delireze și să facă astfel cunoscut noul text rezultat, noile cuvinte care construiesc acest nou trup.

Corpul se mișcă firesc în aerul nocturn și în cel diurn, este disponibil pentru întunericul nopții și pentru lumina de zi, este pregătit pentru zgribulirea la contactul cu frigul și pentru relaxarea în apropierea căldurii, iar textul care îl înconjoară și îl protejează îi propune armura necesară pentru eventuale respingeri, pentru tot ce nu treabuie sau nu reușește să se așeze, să devină parte din text, din acel text impus de acum de toate nuanțele pe care zilele și nopțile înconjurătoare din fiecare anotimp i le propun.

Corpul asimilează și știe să spună despre toate aceste asimilări. Stările lui știutoare impun mai departe un text complex, fără sfârșit, fără limite care pot descuraja evadările vreunui simț. Corpul urcă și coboară constant în desene deja conturate, iar liniile care îi sugerează profilul se desfac în cuvinte ce se arată cu fiecare strat de luminol desfășurat și așezat pe fiecare por disponibil al fiecărei epiderme.

Întotdeauna corpul hrănește cuvinte și spune.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…