ortooxacell kiss2022.gif Flax

EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagataoris

Amurgul zeilor vii

(lui Pompiliu Alexandru)

M-am gândit și eu puțin la impetuosul Nietzsche, și mi-am amintit că înainte de a ne putea gândi la acțiune trebuie efectuat un imens travaliu… Da, frumusețea cuvintelor se măsoară tot în cuvinte, tot ele sunt cele care dau și adaugă valori întâlnirilor dintre ele și ele (Noi, filologii?!), dintre ceea ce spun, dintre sensurile și ascunzișurile lor. Nu știu cât de inspirat pot să fiu, dar am să merg mai departe, și am să încerc să leg (și eu!) aceste cuvinte, să le fac să fie coerente, așezate, înțelese. 

Să strige… Există firi delicate și bolnăvicioase, așa-numiții idealiști…

Coerența este una dintre măsurile dure, măsuri între ale cărei granițe s-au mișcat și au prins viață toate cuvintele folosite de Nietzsche, și tot coerența este starea care i-a alimentat firesc și fără sincope propozițiile, transformându-le, prin puterea pe care ți-o dă posibilitatea de a spune ceea ce gândești folosind aforisme, prescurtările gândului lung și obositor, în manifestări fizice ale gândului viu, ale gândului care se transformă, sub ochii tăi, în obiect, în obiect dur care lovește și sparge, în preajma cărui ființa, oricare va fi ea, devine casantă, ușor de atins și care anihilează granițe mai mult sau mai puțin sugestive.

„Eul” subjugă și ucide: lucrează ca o celulă organică: jefuiește și violentează. Vrea să se regenereze – ca printr-o sarcină. Vrea să dea naștere zeului său și să-și vadă la picioarele sale întreaga omenire

Apropierea filologului de filosofie la un nivel intim, foarte intim, este marea aventură reușită a acestui omorâtor în efigie a lui Dumnezeu, este modul prin care un cunoscător apropiat al limbii și al componentului ei de bază: cuvântul, reușește să ducă mai departe începutul genezei formatoare, al primei propoziții care a dat vreodată viață. Friedrich Nietzsche nu a uitat niciodată că la început a fost Cuvântul, și a intuit că, o dată cu moartea lui, devine logică și moartea celui care l-a folosit pentru a crea lumea, tot ceea ce înseamnă lumea. Folosind moartea pentru a-L readuce viu în atenție pe Dumnezeu, filosoful a scris o nouă Geneză, a așezat-o la fel ca în prima, într-o singură propoziție, în acea propoziție care, prin strigăt, se poate face auzită.

Gott ist Tott este un nou început, o nouă Facere a lumii, fiindcă fiecare sfârșit anunță ceva nou, ceva ce nu a mai fost, dar care abia așteaptă să se facă văzut. 

Lumina a fost separată de întuneric cu ajutorul cuvintelor, al cuvintelor care au construit o filosofie perfectă, poetică, densă și luminoasă, una vie și zgomotoasă, o știință veselă, desigur, una care anunță nașterea tragediei și a tuturor celor care au lăsat noul să vină în lumină și la o viață tot nouă, mai plină decât cea de până atunci. Este ceea ce Friedrich Nietzsche – el, filologul! – a știut să facă auzit și vizibil.

Viața lui nu s-a terminat decât odată cu biciuirea unui cal, modul cum era biciuit a lăsat ca el să vadă bestia, așa zisa putere pe care un obiect care provoacă durere poate fi folosit. Și-a terminat viața conștientă închizând definitiv fereastra prin care putea să vadă mai departe aceste orori, prin care putea să vadă mai mult… A preferat să simtă mai mult și să uite pentru ce fel de om a strigat.

(autoarea traducerilor din text: Amelia Pavel)

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media