S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii. Ea este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar. Nichita Stănescu credea că trebuie să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului, pentru că poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. Poezia este spunerea Fiinţei… este fondarea fiinţei prin cuvânt (Martin Heidegger)… Desenul din titlul rubricii noastre îi aparține domnișoarei Erica Oprea…
Puiu JIPA
Jipoeme
1.
o să fie tîrziu
vinul va scrie
la mulți ani
pe pielea ta albă
și nici un sărut
nu-și va aminti
pasărea ce se strecura
între noi
albă
(aproape de amintire)
2.
așa cum dormi
dor mi-i de tine
și dorm și eu
dormind de tine
(nesomnu-mi)
3.
o să fim fericiți
o să ni se taie curentul
apoi minutele
în cele din urmă cuvintele
o să fim fericiți
(tu nimicul tu)
4.
o să fie noapte
o să fie mîine
mai demult departe
hai să nu mai fie
(adineauri)
Mircea DRĂGĂNESCU
Oglinzi de nisip
1.
Iluzionistul (variantă)
Celulele mele tactile din palme te întrupează….
asemenea mirosului meu
asemenea auzului meu
asemenea gustului meu (ah!, dulce-o)
Te pipăi, te amuşinez, te gust, ah! te…! Ah! te!!
şi iată că deodată dispari în!
aplauzele publicului
Mă înclin şi încerc să te readuc în
Mijlocul mulţimii înfierbântate…
îmi frec mâinile, fac pase, te caut în aerul incendiar….
Dar nu te găsesc…
cine ştie în ce spaţii, migrat-ai
cu ce iluzionişti de succes….
Publicul fluieră înfierbântat
te vrea pe tine, sau sângele meu….
Le arăt palmele arse de tine, fără amprente…
Fără amprente genetice…
Am devenit Nimeni….
2.
Cântec
încerc să-ţi recompun chipul
stângăcie a inimii ce se crede nemuritoare
eşti elixirul tinereţii fără de
bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte
încep să cred că sunt veşnic dar aud vântul
cum zornăie solzoasele
celule ale trupului
câtă toamnă este în jur
o veşnică toamnă cu o ploaie rece
şi cu roiuri de epitelii
îngreunând pământul sub paşi
ai putea crede într-o fertilitate
crescândă dar nu
germinăm tot mai rar şi
rădăcinile tot mai dezgolite de
carnea pământului
simt că se pregăteşte o prăbuşire în sine
şi fac stângace exerciţii de zbor
îmi închipui că ai putea fi aerul
ce m-ar susţine în clipa colapsului
îmi închipui şi chiar eşti aerul îmbujorat…
Erica OPREA
Lecția de zbor
1.
Instantaneu
Cuprinde-mi în palmele
tale fiecare gând cu
blândețea pe care
ți-am învățat-o
pe de rost și transformă-le
în respirații și întretăieri.
Se-ascute orice impresie
de liniște dintre acești
pereți și lumea pare să
se reducă la acest simplu
și cuprinzător univers.
Te văd aproape transparent
printre straturi dezgolite
de stări amestecate și
timpul își pierde aspectul
vâscos, în clipa în care
miile de imagini se
suprapun într-una.
2.
Insectar
Mi-e
singurătate mută
și parcă
ți-aș pune pe buze
cuvinte derutante
la limita dintre
blestem
și jurământ.
Cufundă-ți
tăcerea adânc
în urechile mele
până ajunge
să taie
să îmi străpungă
crud
orice impresie.
E frig
frică
hai să ne împărtășim
și sa ne fixăm
fericirea─impresie
cu ace ca într-un
insectar.
Costel STANCU
Ochiul din palmă
1.
***
Ce sînt eu pentru tine?
Un don quijote ce caută zadarnic
punctul de sprijin al vîntului,
o beţie în magazinul cu animale exotice,
ciripitul şarpelui cu pene,
scheunatul de căţea a nopţii
pe care nu o ajută nimeni
să nască puii zilei de mîine?
laptele înăcrit în rai,
mierea de pe tălpile îngerilor?
Tot şi nimic, deopotrivă!
Eşti tristă, ştiu.
Rătăcesc prin lume, scriu poezii, cînt.
Uneori ascund în mine perla altei femei.
2.
* * *
după ce termin poemul scot o pasăre din colivie
mă iscălesc cu gheara ei apoi o eliberez am scăpat
multe păsări din captivitate drept recunoștință
găsesc în fiecare seară la fereastră cîte o pană
și uite așa nu mă pot opri niciodată din scris
vînzătorul de colivii mă urăște îmi propune
o parte din cîștigul său fă și tu poezii mai puține
cui folosesc îmi strigă supărat eu nu îl ascult mi-e
teamă să nu se răcească ouăle în cuiburi să nu
rămînă cerul gol scriu înfrigurat chiar și după
moarte voi scrie pe a treia față a foii de hîrtie
3.
* * *
Umblu prin oraș cu propria-mi fotografie
în mînă. Opresc trecătorii și îi întreb:
l-ați văzut, vreodată, pe omul acesta?
Ei dau din cap că nu. Mă privesc în ochi și o
spun cu atîta convingere de îmi vine să cred că
m-am născut în ziua de odihnă a lui Dumnezeu.
Nici mama nu mă recunoaște, nici prietenii,
nici femeile care au dormit cu ea sub pernă,
nici fotograful care mi-a făcut-o,
mirat că aerul se colora împrejurul meu.
Pînă și cîinele mă latră ca pe un străin.
Copiii vor să-mi deseneze ochelari și mustăți,
poate așa își va aminti cineva de mine.
Doar groparul se arată interesat. Miroase cîștigul.
(Pentru el, toate fotografiile sînt bune
de pus în rama unui mormînt.)
Dar nu renunț. Umblu prin oraș cu propria-mi
fotografie în mînă. Nici eu nu mai sînt sigur dacă
l-am văzut vreodată pe omul ce îmi zîmbește din ea.
4.
***
Mă ademeneşti în
iatacul tău. Cînd intru,
gaura cheii sîngerează ca o
virgină. Stau nemişcat
între pragul de sus şi pragul
de jos cum într-o
ghilotină.
Să păşesc înlăuntru
ori în afară, nu mai am,
Doamnă, nici o
putere. Tu mă prinzi de mîini,
mă săruţi, viclean şi nu ştiu:
e sărutul morţii
ori sărutul de graţiere?
Teodor Constantin BÂRSAN
Poetry
1.
Today while browsing the FB
pages, I encountered a news
that made me so angry, then
I realized what the heck am I
doing…. rubbish in, rubbish out.
I won’t be surprised why some
of the people I know is so much
into it & end up worst than ever.
Your attitude begin to be influenced
by what you read…
Voicing out in anger of what they see..’ cruelty to oneself…& want to change the world by their opinions. In your dreams…wishful thinking..’ while we live in this evil world it’s not going to get any better but worst than ever.
Yes, the Bible does indicate that as the time for Christ’s return approaches, evil and social chaos may well intensify. The Bible says that “evil men and impostors will go from bad to worse, deceiving and being deceived” (2 Timothy 3:13).
We are not here to change the world
but bring in salvation through Christ
the Savior of this world… our Christ
given goal is to pray…preach the gospel..
Preach yourself by being the light to this world & not as a critic or antagonist…and they will see that the Lord thy God is with you.”…..
‘’Let us go with you, because we have heard that God is with you.'”
Zechariah 8:23
Remember there will be an outpouring of the Holy Spirit greater than the former…. this is how salvation comes to many ….then
And this gospel of the kingdom will be preached in the whole world as a testimony to all nations, and then the end will come. Matthew 24:14
2.
Astăzi în timp ce răsfoiam pagini pe Facebook
am întâlnit o știre
Asta m-a înfuriat atât de tare,
Mi-am dat seama ce naiba sunt
Fac…. gunoi în gunoi afară.
Nu mă voi mira de ce unii
dintre oamenii pe care îi cunosc
ajung mai rău ca niciodată.
Atitudinea ta începe să fie influențată.
De ceea ce citești…
Expirând furia a ceea ce văd e… cruzimea față de sine
și vor să schimbe lumea prin opiniile lor.
În visele tale… dorință..
„cât trăim în această lume rea, nu va fi mai bine, ci mai rău ca niciodată.”
Da, Biblia indică faptul că, pe măsură ce se apropie momentul întoarcerii lui Hristos, diavolul și haosul social se pot intensifica.
Biblia spune că „oamenii răi și impostorii vor merge din rău în mai rău, înșelători și sunt înșelați ′′ (2 Timotei 3:13).
Nu suntem aici pentru a schimba lumea
dar aducem mântuirea prin Hristos
Mântuitorul acestei lumi… Hristosul nostru
Scopul dat este să te rogi… să predici Evanghelia..
Predică, fiind lumina acestei lumi și nu ca un critic sau antagonist… și vei vedea că Domnul Dumnezeul tău este cu tine…
„ Hai să mergem cu tine, am auzit că Dumnezeu este cu tine.”
Zaharia 8:23
Amintiți-vă că va fi o revărsare a Duhului Sfânt mai mare decât ceadintâi….
așa vine mântuirea…
Și această Evanghelie a Împărăției va fi propovăduită în întreaga lume ca o mărturie pentru toate națiunile, și atunci va veni sfârșitul. Matei 24:14…
Ștefania PAVEL
Poezia la 16 ani…
1.
Singur
Nu ai mai rămas decât tu,
La fel de singur în camera mică
Pe cât ești și în lumea goală
Care parcă nu se mai sfârșește odată.
Orice ai face,
Nu reușești să scapi de tine,
Să ieși din propriul corp și să te privești din exterior
Ca să vezi pe unde o apuci și să fugi apoi
În direcția opusă.
Mereu te întâlnești
Și te vezi chiar dacă ai spart toate oglinzile
Ca să nu mai fii nevoit să te recunoști în ele,
Numai că acum te arată mai bine decât de obicei,
Arăți din ce în ce mai mult a tine
Pe măsură ce bucățile lor
Devin din ce în ce mai străine una de alta.
Iar să le lipești nu are rost,
Ar fi numai o altă formă de tine
De care ar trebui să scapi cumva
Ca să te poți lăsa să mori,
De data asta permanent.
Într-un final,
Nu ai mai rămas decât tu,
La fel de singur în tine
Pe cât ești și în lumea pustie
Care, indiferent de ce ai face,
Nu te lasă pe tine
Să te părăsești pe tine
Pentru a putea fi mai puțin singur.
2.
Destinul
Cu ochii obosiți îmi scriu destinul
Și doar mă grăbesc să termin de scris
Ca să pot aștepta să se adeverească,
Așa că sunt neatentă,
Nu mai am grijă la punctuație
Și pun punct mult prea devreme,
Fără vreo virgulă lângă
Care să salveze totul.
Degeaba încerc să continui,
Nimic după punct nu mai are sens
Și nu mai vrea a fi scris.
Cu ochii obosiți și intenționat neatentă
Îmi scriu destinul incert și eliberarea din el
Mai ușor decât îmi e să trăiesc clipa,
Pe care știu sigur că o am,
Și mai ușor decât mi-a fost totul
Până acum.
Iar apoi, după ce termin de scris,
La o diferență de fix unsprezece respirații,
Atâtea câte mi-au fost necesare ca să revin din cerneală
Și să aud cum sunetul stiloului care se mișcă pe hârtie
Dezvăluie adâncimea prăpastiei
Și distanța de la mine la pământ,
Îmi acopăr scrisul,
Cu tot cu înțelesurile lui ascunse printre rânduri
Sau lăsate la vedere,
Ca să ușureze munca nefericitului care
Mi-ar fi găsit planificarea destinului.
Îl acopăr în culoare
Ca să nu se vadă cât negru se ascunde dincolo de pagină
Și de acest deja hotărât destin.
Andreea GHICA
Băi…
1.
două mâini se plimbau
prin părul meu și coborau
pe gât până au ajuns pe umeri
iar acolo s-au oprit
așa a început totul
ne-am pus converșii
repede repede repede
am aruncat un pulover pe mine
te-am luat de mână
am zis
hai să-ți arăt lumea cum ar trebui
ea să fie
am alergat ca descreierații
prin pasajul ăla nesuferit de la Unirii
ne-am sărutat fix în mijlocul lui
numai așa ca să-i enervăm pe morocănoși
am primit înjurături
am râs
ți-am zis că oamenii ăștia habar n-au să iubească
la unii te-ai strâmbat
alții s-au strâmbat la tine
le-ai zis
make love not war
băi
eram ca hippioții ăia
și asta îmi plăcea al naibii de tare
apoi am ajuns pe Victoriei
ne-am holbat în toate vitrinele cu haine scumpe
scumpe băi scumpe
mi-ai promis că la primul salariu
mă duci să-mi aleg ceva mișto
ți-am zis că nu-i nevoie
nu ma impresionează hainele fancy
și nici oamenii cu nasul pe sus
apoi a început să plouă
mi-ai dat geaca ta de piele
intram de trei ori în ea
dar era o senzație a naibii de mișto
mirosea tare frumos
și ploaia ne făcuse ciuciulete
și ne intrase apa în converși
și alergam așa
fără țintă
și parcă viața părea mai suportabila
m-am gândit o clipă
dar numai o clipă
pe cuvânt
cât de nașpa ar putea să fie
fără geaca aia de piele
care stă toată ziua în cuier
și fără micile ploi care ne prind pe stradă
și fără muzica de la 12 noaptea
și fără magazinele cu haine scumpe
și fără oamenii morocănoși
asta-i viața băi/asta-i viața.
Constanța POPESCU
În trenuri albe
1.
Întreabă-mă…
Îmbracă-mă, dezbracă-mă,
cu gândul, cu visul neclar,
biblioteci de cuvinte mă acoperă
când foile rupte cad,
sub pași șovăielnici refacem
scenariul prost scris,
când gândul dintâi încălzește privirea.
Acoperă-mă pagină cu pagină,
vorbe nespuse îmi croiesc
veșmântul cu parfumul păstrat
doar pentru mine.
Vindecă-mi încet, răni obosite de așteptare,
netezește tandru urma unui sărut așteptat
și scrie rânduri drepte
pe cartea deschisă din suflet.
Senzuala dorință acoperă coperta
poveștii rescrise uitată pe noptiera dimineților
care-mi sparg privirea cu gând nedecis.
Atunci, întreabă-mă de început
sau sfârșit de rând.
2.
Pot să fiu perfectă
Perfectă, nu pot să fiu,
poate carte deschisă la o literă
mărginită într-o zi tristă.
Nu pot să fiu dorința rostită
acoperită cu așteptare tainică,
nu pot să fiu tandrețea lipsă
din nopțile de vară, neconsumate dorințe.
Nu pot să fiu ce nu vrei tu să fiu.
Perfectă, de-mi ceri,
pot să fiu, dimineața clară,
după noaptea tenebrelor,
îmbrățișare suavă și caldă
la capăt de drum,
început și sfârșit de gând
rostit în gând,
pătimașă dorință nerecunoscută
a începutului.
Pot să fiu ce îmi este teamă
că pot,
perfectă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
