1.
Teama
Nu ai obosit?
Te ferești de fiecare umbră pe care o vezi
Din teama de a recunoaște în ea
Și cea mai mică parte din tine.
Te îneci în cuvinte
Fiindcă îți e teamă să le rostești
Și visezi tot timpul la momentul când
Vei închide ochii și agitația se va opri.
Visezi continuu la asta,
Dar în același timp îți e frică.
Nu ai obosit
Să citești fiecare carte
De la sfârșit la început
Fiindcă e singurul lucru care îți mai dă speranță?
Fiindcă asta te face să crezi
Că fiecare final duce către o noua viață
Și așa îți mai domolești puțin
Teama ascunsă în fiecare respirație?
Și nu ai obosit să îți pui întrebări lipsite de sens
Doar pentru a o evita pe cea cu adevărat importantă?
Poți spune că trăiești
Dacă totul din viața ta se leagă de teamă?
2.
Ascunzătoare
Te gândești unde să te ascunzi
Fiindcă nu vrei să te găsești
Și să vezi rămășițele a ceea ce ai fost odată.
Ai fi vrut să îți folosești sufletul drept seif,
Doar că ai aruncat de mult cheia,
În ciuda faptului că îți era frică de monștrii pe care i-ai crescut acolo.
Nu voiai să îi lași să iasă
Și să distrugă iluzia celorlalte persoane,
Iluzia că trăiesc într-un fel de paradis,
Unul fragil, de sticlă.
Așa că i-ai blocat înăuntrul tău, lăsându-i să crească,
Sau, mai degrabă, te-ai închis pe tine alături de ei,
Iar acum cauți soluții;
Ai vrea să lași valurile mării să te îmbrățișeze
Și să te păstreze strâns, pe veci,
Să îți aducă alinarea demult pierdută
Doar că asta ar transmite monștrii către cei care se încumetă
Să înoate în apa care ți-a devenit casă,
Le-ar distruge paradisul
Și i-ar face prizonieri în cioburile de sticlă.
Așa că tot ce îți rămâne de făcut e să aștepti,
Să aștepti ca altcineva să te fure,
Să te ascundă în sufletul său
Și să arunce cheia
Pentru a te împiedica să te găsești.
3.
Masca
Ascultă liniștea,
Ascultă cum te întreabă dacă știi cine ești
Dincolo de masca cu care te afișezi.
Știi tu, masca aia la care ai lucrat atât de atent
Fiindcă îți e frică să fii tu.
Masca pe care ai purtat-o atât de mult
Încât îți e greu să o îndepărtezi.
Și nu pentru că nu vrei,
Ci pentru că a devenit un nou strat
Al sufletului tău.
Un strat care te deranjează,
Dar de care îți e fizic imposibil să scapi.
Masca aia pe care, dacă ai reuși,
Printr-o minune,
Să o înlături din întreaga ființă a ta,
Ar dezvălui un spațiu care a rămas gol
Din cauză că ai fost prea preocupat să construiești
Acea falsă identitate
Și nu ai mai avut timp să te ocupi de cea adevărată.
Ascultă liniștea,
Ascultă cum spune mai multe
Decât zgomotul.
Facebook
WhatsApp
TikTok
