1.
mai știi tabloul cela
cu frunze prelingîndu-se din toți copacii
de ziua ta a fost
azi l-am regăsit
era în iarnă totul
(și frunzele)
2.
să inventăm vreo
două mii de amintiri
atît cît fi-vom împreună
s-avem ce povesti
sau nu
(oare)
3.
femeie tu ești din nisip făcută
cearcăne triste îți înconjoară ochii
dar în privirea ta e-o bucurie mută
cînd mă privești prin faldurile rochii
ce-ai dezbrăcat-o-acum întîia oară
lăsîndu-ți sînii să-mi mîngîie văzul
cînd chipu-ți peste chipu-mi se coboară
să-mi fii tu viața și să-mi fii călăul
doar noaptea asta mai avem de adăstat
mîine e-un azi tîrziu fără de floare
să mă acoperi bine cu tainicu-ți păcat
știu c-ai să pleci dar încă nu mă doare
femeie din nisip tu ești făcută
privirea ta e-o bucurie mută
(morgana)