1.
ceremonialul zîmbetului așa spuneai cînd tristețea pîndea la colțul amintirilor îți doreai să fii băiat ca să spui sincer îmi bag pula în ea de viață apoi începeai să-ți arcuiești buzele încet pînă cînd deveneai invizibilă abia atunci ne puteam spune pe nume abia atunci puteam să citim dintr-o suflare veacul de singurătate și să uităm cuvîntul
(sfîrșit)
2.
iubirea lasă dîre albe în întuneric spuneai ca să vezi drumul spre casă spuneam acasă nu e iubire spuneai fă să fie spuneam iubire e-n neoane și-n vodca asta de doi lei spuneai să mai luăm una spuneam și încă una pînă la sfîrșitul tuturor salariilor spuneai și al pensiilor și al băncilor rupte de pe bulevard spuneam mai taci și umple-ți gura cu vodcă rece și dă-mi-o s-o beau caldă spuneai spuneai spuneai
(era iarnă și mai e)
3.
să dai muzica tare și să-ți pui ciorapii ăia groși de lînă să te sprijini de umbra tăioasă a întrebărilor fără răspuns ca de o scară șubredă la beție
dacă aș ști că o să ne cunoaștem am ceva pentru tine niște ochelari prăfuiți prin care nimeni nu a privit niciodată și o cutie cu ceai din care am ars cîteva dramuri
va fi o vreme în care o să ningă doar în globuri de sticlă cristal nu o să ne mai permitem și vom fuma o țigară lungă foarte lungă aproape mută
(stille nacht)