1.
Din amintire, într-o miercuri pe înserare, pe 16 februarie ‘ 77 se pare…
Taie-mi mâinile
Și-mi voi transplanta
O pereche de aripi…
Suspect și stupefiat
Mă vei privi încercând să ghicești
Ce sunt cine sunt cu ce mă ocup…
Cum nu mă cunoști
Voi striga privind cu tristețe
Oarba țeavă îndreptată spre mine…
Înțelegând comicul situației apoi
Și spaima ta atât de naturală
Voi fâlfâi din aripile-mi moi
Sinucigându-mă în joacă
In sticla cu cerneală…
2.
Proprietatea cuvântului şi animalul micuţ
Micul animal se aprinde
Se stinge se aprinde
Un mic S.O.S. luminos
In întunericul blând
Vreau să-l salvez
Îl caut îl strig:
Animal mic unde eşti?
Nu-mi răspunde
Clipeşte doar luminiu
La un perfect interval
Intervalul se schimbă
Sunt în acest interval
Aşteptând lumina de-o clipă
Pentru a putea căuta animalul mic
Să-l salvez…
3.
Proprietatea cuvântului II
biologul micuţ
nu mai poate să doarmă
are insomnii
materia a înnebunit cu totul
constantele de nedeterminare
nu mai determină
microscopul rămâne neputincios
mintea-mi se bâlbâie
am început să visez
cuvântul originar desparte
oceanul amniotic se precipită
un mic animal îşi generează surâsul –
a început să
gândească…
4.
Biolontologul miop
A cumpărat papuci zburători
Pluteşte deasupra oceanului
Amniotic din caseta de fildeş
Studiază această mică bolboroseală
„Efervescenţă”
îi place să-i spună plici plici
stropii se sparg
cuvinte primordiale stropesc ochelarii
biolontologului miop
o feerie benefică îi înaurează privirea-i mioapă
o oboseală plăcută şi fericire finală
în caseta de fildeş
este singurul biolontolog fericit…
5.
Robinson
Iubito
M-ai dezechilibrat
M-ai scos din ţâţâni
Din minţi m-ai scos
Din rădăcini
Scriu acum iar poezii
Şi asta datorită eternei femei
Care eşti tu
Copac într-o rână cu
Rădăcinile în aer
Contemplu propria-mi
Uscare tăcută
Primenire înaintea focului
Ce poate-ţi va încălzi din nou inima