1.
Să ne pregătim…
Să ne pregătim de iarnă
iubito
să ne construim un iglu
un castel în care
prințesă ești tu
să visăm copii
care ne duc spre
niciunde
în care-nfășată în zăpezi
eternitatea pătrunde…
să ne pregătim de iarnă iubito
să învățăm să visăm
înveliți în noian de zăpadă
în care prin geamu-nghețat
eternitatea începe să se între
vadă…
2.
Proiectivitate
Câteodată mă aflu în faţa
unui obiect pe care îl caut
şi nu-l văd
ştiu că se găseşte acolo…
periuţa mea de dinţi de pildă
pe policioara din faţa oglinzii
ştiu că se găseşte acolo
pentru că imaginea ei îmi stăruie-n minte
abia după un efort de voinţă
pe policioara albă din baie
apar treptat contururile
obiectului căutat proiectat
de mintea mea obsedată
de tine…
aşa şi cu fiinţa ta câteodată
ştiu că eşti aici în camera asta
dar nu te găsesc decât pe ecranul
minţii mele obsedate
obsedate de tine
obosite de tine
care nu te mai poate
proiecta pe cearceaful alb
din camera albă ca un
salon de spital…
stăm faţă în faţă
tu în mintea mea
eu în mintea ta
care nu ne mai pot proiecta
ca în trecut
unul în braţele altuia…
3.
Dubito
Portretul în amurg al poetului sau
amurgul poetului sau naşterea sau
moartea sau nemişcarea sau mişcarea
înainte atât de înainte de parcă
ar fi darea-napoi sau darea de seamă
sau iluzia mişcării sau dimpotrivă
mişcarea iluziei oricum poemul
s-ar putea numi
şi ar putea purta
chiar numele gestului obosit
pe care în intimitate îl făcea
când îşi lua capul în mâini
pentru a-şi încerca tăria muşchiului
sau atunci când asemenea aruncătorului
de greutate stătea în cumpănă
să-l arunce să nu-1 arunce
cât de departe să-l arunce
în capul cui să-l arunce şi câte
şi mai câte gânduri trecându-i
prin bila aceea plină de pământ
alb şi ridat care desigur ar fi
putut fi un titlu foarte potrivit
pentru eventualul poem
dar nu se putea hotărî deşi ştia…