DUMINICA DE POEZIE – Mircea DRĂGĂNESCU – Poezii de când eram mai tânăr…

1

Ochii tăi mari desprinși de tine

rătăcesc prin acest labirint

moale cenușiu gânditor

inima ta frunză de aur

tot cade în mijlocul

unei câmpii nesfârșite

e toamnă-ntre stele și

carnea mea încrâncenată

așteaptă mâna ta

atingând-o…

 

2.

 

Nu pleca acum cu trenul acesta

îți voi citi poezii

pleca-vei cu un alt tren

îți voi fi tunel înstelat

în care nu

existăm nu

existăm…

 

3.

 

Intre linii

 

Măicuță

Din gară pleacă un tren

Șuieră tare, vântul șuieră tare,

Sau pleacă un tren spre Eden?

Să alerg poate-l voi prinde

Poate soarele n-a răsărit

Poate trupul nu mă va vinde

Deși e rănit…

Mă târăsc printre traverse

Poate totuși, poate-l mai prind

Căci aproape de inimă fără de veste

Îl aud câteodată venind…

Măicuță, un tren e o minune

Mai ales când pleacă înspre Eden,

Mă târăsc pe calea ferată fără de nume

Poate-i voi face un semn…

Iarba sălbatecă plină de zgură

Mă zgârie blând pe obraz,

Aș vrea măicuță cu o cerească trăsură

Să alerg pe un verde izlaz…

Sunt încă pe calea ferată

Și soarele n-a răsărit,

Poate Cocoșul Dimineții de astă dată

A adormit…

 

4.

 

Ți-am mărturisit

 

Aseară ți-am mărturisit

doar cuvântu-i de mine

am mai apucat să văd

cum se năștea nedumerirea în

bulboanele ochilor tăi

cum respirai din ce în ce

mai dezordonat

împrăștiindu-mă….