DUMINICA DE POEZIE – Ioan VIȘTEA

1.

Se lumina de ziuă la apus

Din vis căzut, te căutam pe tine,
cea care-ascunzi minunăţii sub dantelate fuste –
conduri de foc, corset în două ape, crinoline
şi-o dîră din parfumul epocii vetuste,

cînd ţi-am trimis în dar – ce imprudent! – doi îngeri,
să-i porţi ca pe odoare cervicale şi eşarfe.
Pe-atunci, asediasem primăriile cu plîngeri
să schimbe-n pieţe ghilotinele în harfe.

Mai trimeteam, din cînd în cînd, un sol de pace,
să spună că ni-s venele deschise;
că nici tăiat nodul rămas în gît nu se desface,
cum locuiam în subterana viselor ucise…

Te-am regăsit tîrziu. Tîrziu de tot. Se lumina de ziuă la apus.
Ca printr-o sticlă spartă priveşti şi nu mă vezi.
Tocmai venisem cu amintiri la preţ redus.
Pe eşafod, din cei doi îngeri, plîngi şi sîngerezi.

2.

Haine din licheni și din brusturi

Haine din licheni și din brusturi
îmbrăcasem în atemporalul refugiu; soarele scăpăta,
șchiopăta pe deasupra pădurii, pînă cînd
fantasma ploii încețoșă privirilor drumul.
Prin artere coclite călătoria sîngelui
prindea să rupă tăcerea
și o stea căzătoare lăsa în țărîna primordială
semne înșelătoare de viață.

Aici șezum noi și plînsem,
aici ne-am cuibărit greaua povară a deșertăciunii;
aici am bătut țăruși, am înălțat prapuri;
aici ne-am măsurat puterile cu o fiară fără chip, fără nume;
aici am semănat vîntul de miază-noapte
și am cules o furtună solară;
aici nicio apă nu ne-a scăldat de două ori într-un loc;
aici am rumenit vițelul de aur și am golit burdufuri cu mied;
aici au venit pe lume urmașii și urmașii urmașilor noștri;
aici ne-am ascuțit colții, ne-am călit așteptarea, ne-am lins rănile;
aici bucuroși ne-am sfîșiat în bucăți…

La drept vorbind, nu știu la ce v-ați fi așteptat de la noi,
dacă și pînă dincolo de hotarele indicibilei zări,
pînă dincolo de ardoarea figurii de stil,
ne-au însoțit, cu lanternele ochilor, lupii.

3.

Haideți!

poeţilor Ioana şi George Geacăr, deveniţi, bunici…

Haideţi în nebunia asta să ne mai dăm o şansă.
Şi-n naufragii, deseori, minunile se-arată.
Rămaşi fără busolă, să luăm pînza catargelor drept ansă;
cu vitregia sorţii să încheiem o pace separată.

Haideţi în curtea casei să creştem leuştean şi busuioc, nepoţi,
ce-or să ne rîdă la nevoie, ştirbi, în barbă;
să dăm în mintea lor cuplată la trei roţi,
cu triciclete răsărite în straturi cu legume şi prin iarbă.

Haideţi să fim ai liniştii neobosiţi conchistadori,
de scribi în clasa-ntîi să ne lăsăm traduşi,
în limba-n care e interzis să dezertezi, să mori,
altfel decît avar de aurul din creştete bălaie şi seduşi,

haideţi cu-o inimă fără scăpare, de iubire cotropită,
rotaţia pămîntului să o legăm cu zmee…
Ce dacă veşnicia se-ascunde în clipită?
Ce dacă sfîrşitul pietrelor stelare în scînteie?

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro