1.
Scuturăm amîndoi pomul din mijlocul grădinii:
în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze.
Sîntem singuri, pîndiţi de ochiul interior,
îi simţim diferit dulcea complicitate.
E linişte. Tu îmi întinzi un măr, eu presimt
descolăcirea firului de apă sub pămînt.
Muşc fructul – se fac două găuri în cer.
Tragem împreună de funia unui clopot:
deasupra ta se înalţă muzici,
peste mine se prăbuşesc sunete goale.
Dumnezeu strecoară o foaie de hîrtie
sub întîiul cuvînt.
2.
zadarnic te chinui ieșirea din tine însuți e o alergare pe
circumferința cercului așa cum în cele din urmă
cuiele s-au întors în palma fierarului păsările în
bănuțul din ou numele în apa botezului hai
toarnă-ți un pahar cu vin iar de îți va părea acru
gîndește-te la cel ce însetează în ocna de sare
a propriei inimi ce-i viața o femeie capricioasă
ce-și ascunde amanții în dulapuri transparente
încuindu-i acolo pentru totdeauna ca-n niște loje
de lux ale morții oferindu-le zilnic
alte și alte spectacole unde fiecare se va regăsi
în chip de personaj principal
ducîndu-și pe tavă
propriul cap
3.
privesc pe fereastră
locul de joacă
din fața blocului
și mă întristez
în inocența lui
un copil
cară cu basculanta
de jucărie
pămîntul care
în cele din urmă
îl va acoperi
4.
Zburăm amîndoi în interiorul unei păsări
ale cărei margini nu le vom atinge
niciodată.
Tu eşti partea nevăzută a naşterii mele,
mai curată
decît oglinda aşezată pe nările mortului.
Dintr-odată,
timpul în sine se întoarce
– două aripi încremenite în dreptul aceleiaşi ore
sunt ale ceasului ace.
Vine o vreme cînd toate-s deşarte.
Se aude doar cîntecul păsării.
După moarte.
Facebook
WhatsApp
TikTok
