Mi-am dorit să analizez câteva aspecte din planul social în care indivizii își desfășoară activitatea, cu scopul de a aborda câteva subiecte ce mi-au atras interesul în special în ultima vreme, dar nu numai… Este vorba și despre constatări pe care îmi doresc să le împărtășesc acum, în rândurile ce vor urma.
Lucrurile acestea vor fi susținute de analize pe care le-am făcut asupra unor concepte, cât și unele mecanisme, instrumente și structuri de tip social, privite pe mai multe niveluri. Ca oameni, participăm, în mod esențial, pe scena socială a vieții. Acest fapt, din dorința de a ne exprima, a ne explora și a performa. O tendință dintotdeauna a oamenilor, a fost să descopere adevărul, sau sursa, și să își desăvârșească esența. Au încercat și căutat, neîncetat, prin diferite căi, însa în toate vremurile, să transforme datul în esență, sau materia brută în starea ei pură. Exemplul alchimiștilor, de a transforma metalele inferioare în metale nobile, sau chiar căutarea Graalului, simbolizează dorința omului de a ajunge la cunoașterea desăvârșită. Însă, raportându-ne la vremurile de azi, tendința este aceea către un sistem unitar de gândire, acceptată la scară largă și în mod aproape unanim.
Dorind să ne exprimăm ca indivizi, participăm pe „scena socială”, poziționându-ne fiecare în anumite sfere. Dispunem de un statut, îndeplinind diferite roluri sociale. Până aici, ne dorim un statut demn de rolul sau rolurile pe care le realizăm, cât și asigurarea că deținem un grad de putere individuală. Generalizând, dorința pe care o avem cu toții ca indivizi este să beneficiem de un spațiu propriu, de unde să ne manifestăm libertatea, aceea de exprimare, de acțiune… Toate aceste lucruri reprezintă evidențe. Pe de altă parte, putem observa că la nivel de societate, aceste „fenomene” se încearcă să fie transpuse într-o „ecuație”, cu scopul de a formula un tipar universal pentru fenomenele sociale.
Dar poate oare un grup ce deține puterea și influența să traseze un tipar de gândire pentru o întreagă societate? Mă gândeam recent la termenii de „mase” și „mulțimi de indivizi”. Și am să explicitez… Pentru ca „ceva” să fie un grup înseamnă să întrunească niște caracteristici comune, cum ar fi relațiile între membri, scopul vizat… Putem constata la o singură privire că indivizii, în ipostaza impersonală, nu au niciun atribut care să îi definească și, de asemenea, termenul „mase” nu are o referință. Indivizii nu au nimic în comun cu ideea de mase, un individ în primul rând are o gândire proprie, are o concepție proprie despre viață, el s-a format în spiritul unor valori și are o autonomie, prin care se individualizează, iar aceasta constituie o evidență. Dacă totuși se foloșeste acest termen, „mase”, este vorba despre o mulțime cât mai mare de indivizi particulari care să servească unora.
Dar, până aici, cum se poate realiza acest lucru în rândul indivizilor, având în vedere dinamica naturală a relațiilor sociale și de vreme ce multe dintre activitățile pe care le desfășurăm în planul social au o ordine spontană și naturală? Faptele concrete arată mereu că indiferent de ce reguli urmăm si oricât de precise sunt acestea, întotdeauna pot apărea situații particulare în care nu mai funcționează în același fel legile care funcționau înainte. Societatea ca sistem funcționează pe bază de reguli, fiindcă așa este mecanismul ei. Societatea ne prescrie reguli și noi trebuie să ne supunem lor. Teama a reprezentat o formă puternică de control, pentru cei care au știut să o exploateze, dar a existat și o formă inversă, aceea de a oferi indivizilor o cauză sau un ideal în care să creadă, luptând în numele acesteia.
Ideea a fost aceea de a subordona indivizii unui sistem, și acest fapt fiind tot unul evident…
AURA CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
