Eu unul mă bucur că luăm în serios mult dezbătuta problemă a regionalizării. După ani de funcţionare defectuoasă a unor macroregiuni fără însemnătate, avem, în sfârşit, un proiect care oferă formal o structură regională a României.
Conform zicalei „interesul poartă fesul” proiectul creşte într-o zi cât altele în zece şi chiar dacă, deocamdată, sunt în stadiul nu foarte dificil al trasatului de linii pe o hartă, până la sfârşitul anului conceptul de funcţionare al regiunilor ar trebui finalizat.
Din păcate, am două mari probleme pe care va trebui să mi le lămuresc. În primul rând, nu înţeleg cum se va valorifica experienţa dobândită până acum la nivelul regiunilor. Mă refer la proiectele de coeziune finanţate din fonduri Europene, prin care se defineau poli de competitivitate regională, care vor fi trebuit să atragă fonduri europene conform profilului regional. Şi prin „experienţa acumulată” mă refer, de fapt, la eşecul acestor „clustere” de a atrage fonduri. Dacă tot o luăm de la capăt şi definim noi reguli, măcar să nu facem iar treaba la mişto.
În al doilea rând, marea mea întrebare care trebuie să aibă un răspuns foarte clar este „cine finanţează noile structuri regionale”? Asta mă interesează pe mine, intim, ca viitor cetăţean regional. Din actualele taxe locale? Se supără primăria… Finanţare de la Guvern? Se supără prefecturile… Taxe noi? Se supără cetăţenii…
În unele ţări europene este implementat un sistem regional foarte interesant. În Italia, de exemplu, unele autorităţi regionale şi-au creat agenţii specializate pe o temă restrânsă, care se autofinanţează strict din proiecte. Astfel, o agenţie de acest gen este formată dintr-o echipă redusă ca număr, foarte bine pregătită şi, în acelaşi timp, motivată să participe în cât mai multe proiecte din variate programe naţionale şi europene. Experienţa dobândită în cadrul proiectelor, în funcţie de succesul proiectului, este direcţionată, ulterior, către autoritate în scopul formulării de politici şi strategii. O astfel de organizare nu reprezintă o soluţie perfectă dar, cel puţin nu, pune presiune fiscală suplimentară asupra cetăţenilor.
În final, rămân optimist, dar realizez că este greu să împaci şi capra şi varza şi ciobanul şi lupul şi proprietarul stânei. Vom vedea, cât de curând, cum vor sta treburile.
BOGDAN CERNAT este doctor în relații economice internaționale, cercetător în managementul afacerilor, profesor asociat la ASE – București și, mai ales, absolvent de CARABELLA…
Citeşte şi
3.Despre alte păcate ale românilor scrie și Radu STATE, în rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…
8.Rațiunea lucrului făcut de mântuială , despre ea scrie Pompiliu ALEXANDRU în CULTURA URBANĂ…
9.De la LONDRA ( LA PAS) , prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN scrie despre BIG BEN…
10.Revenit printre noi, din CALGARY ÎN DIRECT scrie despre politețea canadiană Radu TECUCEANU…