Psalmii, vorbirea cu Dumnezeu în cuvinte care nu mai au nevoie de adăugări… Nu-i poți citi ca pe o lectură oarecare, chiar dacă-i consideri un text de o valoare excepțională. Singurul mod adecvat în care îi poți citi este rugăciunea. Cel ce se roagă citind Psalmii, cere prin rugăciunile încăpătoare: „ …Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută-mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i-a rostit prin gura lui David… Îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și-mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune…”
Citirea Psalmilor „cu multă luare aminte” este un mod de smerită contemplare a voinței divine: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor tale, luna și stelele pe care tu le-ai întemeiat, îmi zic: ce este omul că-ți amintești de el sau fiul omului că-l cercetezi pe el?” (Psalmul 8)
Nevoia de absolut a omului e turnată în cuvinte de o simplitate sobră: „Dumnezeule, Dumnezeule pe Tine te caut dis-de-dimineață. Însetat-a de tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta” (Psalmul 62) În Psalmul 84 găsim o frumoasă exprimare a înțelegerii voinței divine: „Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit”…
Timpul vieții omului e înțeles tot ca o expresie a voinței divine: „Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani. Iar de vor fi în putere, optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere… Cine cunoaște puterea urgiei tale și cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să îndreptăm zilele noastre spre înțelepciune.” (Psalmul 89)
Deseori gândim că nimic nu putem face fără Dumnezeu și găsim exprimarea acestui gând la începutul Psalmului 126: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește” sau una dintre cele mai cuprinzătoare definiri ale smereniei: „Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta”. (Psalmul 142)
Deci, să ne dorim să ne bucurăm de înțelegerea cuvintelor!
Facebook
WhatsApp
TikTok
