ARGUMENT
de Ionuț CRISTACHE
Așadar, tema ediției de azi este PROFA ȘI PROFUL… Mulți dintre prietenii care scriu la CULTURA DE SÂMBĂTĂ sunt sau au fost profesori, ceilalți sunt studenți sau elevi. În urmă cu câteva săptămâni am publicat în TABLETA DE LUNI, tot aici, în Gazeta Dâmboviței, articolul pe care, cu modestie, îl așez drept argument al numărului 42 de supliment:
PROFU
În colecția Cartea de teatru a Editurii Humanitas a apărut PROFU, de Jean-Pierre DOPAGNE. Citește pentru noi, din carte, un mare actor, Răzvan VASILESCU. În urmă cu foarte mulți ani, într-un Târgu-Jiu prăfuit am „locuit” nouă luni, ca militar cu termen redus, într-un pat apropiat de-al lui, într-o cazarmă în care toate pericolele veneau dinspre Coloana Infinitului. Aviație inamică la joasă înălțime, răcnea un locotenent idiot și noi toți ne culcam în praful patriei gorjene…
Acum câțiva ani aici, la noi acasă, pe scena Teatrului Tony Bulandra l-am reîntâlnit pe Răzvan VASILESCU într-un spectacol excepțional, un monolog uluitor și dens, după această piesă, PROFU, de Jean-Pierre DOPAGNE. O sală plină respira sacadat, la cuvintele rostite de el.
Profu’ are cea mai frumoasă meserie din lume, spunea din marginea scenei. E ca pământul, face sămânţa să încolţească. Erou modern, el refuză să se dea bătut, visează să-i redea şcolii sufletul pierdut. Acest idealist, zdruncinat de violenţa din mediul liceal, comite o faptă ireparabilă, îşi împuşcă elevii din ultimul an de liceu. Elevii sunt ca animalele, nu inteligenţa îi conduce, ci instinctul.
Autorul ne alterează amintirile zilelor de şcoală pentru a ne speria, pentru a ne face să râdem şi mai ales pentru a ne da de gândit. Am amețit în plușul moale al scaunului meu. Sunt PROFU de foarte mulți ani, am crescut într-o familie în care ambii părinți erau învățători. Erau, pentru că nu mai sunt… Am știut – aș zice, dintotdeauna – că nu pot să fiu altceva decât profesor. Și am ajuns… Am dat generații multe, de oameni inteligenți, de intelectuali eleganți și detașați de lumea meschină în care trăim, mă tot mândresc cu asta… Am trăit vremuri mai bune și mai rele, dar am renăscut mereu alături de ei. Acum, la sfârșit de carieră didactică ( aș mai avea vreo șase ani, dar sunt tot mai apăsători) i-am chemat pe unii dintre elevii mei cei mai dragi alături de mine și facem acest supliment de cultură aici, la GAZETA DÂMBOVIȚEI, despre care se vorbește în România.
PROFU? Azi… Umilit de cohortele de politicieni analfabeți, cu salarii tăiate și tone de hârțoage inutile care i se cer cu obrăznicia birocraților pseudo-capitaliști… Și totuși, mai găsesc puterea să mă bucur de tinerețea elevilor mei, de aerul lor turtit de examene și simulări, de ochii lor adormiți după nopțile pierdute pe canalele informatice. Am și șansa unor liceeni normali. Încă mai sunt, mă voi despărți peste câteva săptămâni de cei 26 de domni și domnișoare dintr- a XII-a D, cărora le-am fost ( le mai sunt ) diriginte. Vin în fiecare dimineață din comunele județului, ajung din timp, învață, speră, cred în tinerețea lor și nu pot să-i încurc în visele lor. Le spun că se mai poate câte ceva în lumea noastră măruntă, îmbăsesciită și împontiită și palidă…
PROFU… Cu șase luni în urmă a murit mama, Doamna învățătoare… Am plâns atunci când toți cei 26 de elevi ai mei au venit, frumoși și triști, să fie alături de PROFU și dirigintele lor. Le spun acum, pentru că ei citesc aceste rânduri, că am simțit mângâierea lacrimilor lor abia stăpânite. Am simțit-o ca pe o alinare…
Mă întorc la textul de la care am pornit astăzi… S-a spus așa: „Reuşita excepţională a acestui text constă doar în frumuseţea neobişnuită şi deplină a confesiunii sale. Puritatea acestei poveşti se transmite cel mai simplu prin adevărul ei. Teatrul înseamnă – ideal – adevăr. Mergem la teatru uneori să auzim adevărul. Un adevăr pe care şi noi îl gândim, dar nu avem curajul să-l rostim. De ce? Profu’ îl spune. Îmi iubesc părinţii, păstrez în suflet profesorii care m-au învăţat ceva, dar asta e o altă poveste. Ceva rău s-a întâmplat între timp şi nu ştiu dacă se va îndrepta. Vreţi să mă ajutaţi?”
Am o întrebare asemănătoare… Cine să-l mai ajute azi pe PROFU? Cei din fruntea bucatelor îl privesc plictisiți. PROFU își poartă servieta burdușită cu greu, e plină de dosare imbecile care i se cer, pantalonii i s-au cam subțiat, dar leafa e departe, e greu să-și cumpere alții… Sacoul e ros pe la mâneci, încearcă să-i ascundă marginile tocite, dar nu prea mai poate.
Acum când vă scriu despre… mine, despre PROFII pe care politicienii de azi i-au îndesat în cotloane întunecate și mâncate de mucegai, îmi mai amitesc că ieri dimineață am trecut pe lângă sediul unui partid din urbea noastră. Pe ușa largă a ieșit un lider tânăr, cu față rumenă și cu privire de aeroplan prăvălit asupra mulțimii. Abia dacă a mormăit un salut atunci când m-a văzut. Domnule avocat și bărbat de stat și de partid ai încărunțit în zadar… PROFUL tău te salută… Cu drag?
SUMARUL acestei ediții:
TEMA EDIȚIEI: PROFA ȘI PROFUL…
1.PROFUL DE IERI – Octavian SOVIANY; Mărturisire…
2.PROFUL IVANCU – Ovidu IVANCU; Vă rog să nu mă mai ci-tiți! O autocritică…
3.PROFU DE LA IAȘI – Radu PĂRPĂUŢĂ; Lecția de limba română…
4.CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU; Experimente pedagogice…
5.CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Profesorii mei…
6.STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Profa…
7.CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Manuale, profesori, istorii de azi și de odinioară…
9.CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; Numele meu este profa…
10.CUȚITUL DE tEIȘ – Gabriel ENACHE; Diriga…
ATITUDINI, ÎNSEMNĂRI, ACTUALITĂȚI…
11.TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Scrisoare de campanie…
12.CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Iluzia demnității…
13.COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri…
14.ALTĂ STRATEGIE DE DISTANȚARE – Petre STOICA; De ce nu mă uit la televizor…
15.DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; Cum se poate discuta cu proștii?
16.ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; A fi iubit și a iubi…
17.ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Domnul Ponta și bărcuța…
18.CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Memento mori…
19.JUNIORI DE CARABELLA – Elena Roxana NĂVODARU; Cronica teatrală…
20.JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; O poveste fără final fericit…
21JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; La rece…
LITERARE… DIN MARELE BAZAR CU AMĂNUNTE…
22.ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul cinci…
23.SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 7) …
24.LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUŢĂ; Într-o dimineață și în cealaltă…
25.SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 10 – Dana NEACȘU…
26.PICĂTURI DE ROUĂ – Octavian SOVIANY; Opt…
27.JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
28.MELANCOLII – Constanța POPESCU; De primăvară……
29. RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Grecia în trei poeme…
Facebook
WhatsApp
TikTok
