Noi nu mai suntem oameni suntem versuri
Şi-n timp ce mă îngâni şi te îngân
Parcă respiră două universuri
Prin sângele aceluiaşi plămân
Iar aerul deasupra rotunjeşte
Precum un pântec purtător de fiu
Chiar dacă gura lumii mă numeşte
Al cârciumii statornic muşteriu
Când îţi nimbează umărul etola
Şi ca-ntr-un film de epocă te-nchegi
Parcă am fi Serghei şi Isadora
Prin Piterul din anii douăzeci
Iar degetele moi ca nişte spume
Armonizând aduc a curcubeu
Cu inima întinsă peste lume
Ca torsul drăgăstos al unui leu
Care deasupra noastră albăstreşte
Rupând din noi bucată cu bucată
Chiar dacă gura lumii te numeşte
Bicisnică şi rea şi desfrânată
Octavian SOVIANY
Citește și
TABLETA DE LUNI – IONUȚ CRISTACHE: IUBIRE
FOTO – POLUARE CU ȚIȚEI LA GURA OCNIȚEI! FAUNA ȘI FLORA PISCICOLĂ AU FOST DISTRUSE
PROBĂ NECONFORMĂ LA UN HIDRANT DIN ANINOASA! DEOCAMDATĂ NU BEŢI APĂ!
Facebook
WhatsApp
TikTok
