In materialul de astăzi am să vă spun câteva lucruri despre politeţea canadiană. Subiectul mi-a fost inspirat de o cărţulie pe care am recitit-o cu mare drag: Ghidul Xenofobului – Canadienii.
Este o carte în format de buzunar care face parte dintr-o serie de ghiduri ale xenofobului despre englezi, americani, germani si mulţi alţii, şi care prezintă calităţile şi defectele diverselor popoare într-un mod onest şi plin de umor. Cartea a fost scrisă de Vaughn Roste, născut în Alberta, şi a apărut la editura Nemira.
Pentru că aceasta carte prezintă foarte bine (aşa cum am descoperit aici) multe aspecte ale vieţii în Canada, am să dau şi câteva citate care mi se par foarte elocvente.
“Canadienii sunt atât de politicoşi şi corecţi, încât se spune că un hoţ din partea de sud a Columbiei Britanice a intrat într-un magazin şi, după ce a aşteptat răbdător la rând, l-a informat politicos pe vânzător că şi-a uitat arma acasă, dar se va întoarce în jumatate de oră, ca să-l jefuiască. Poliţia, sosită la vreme pentru a-l aresta, a declarat că omul nu numai că şi-a respectat promisiunea, dar a fost şi punctual.”
In primele săptămâni în Calgary am văzut ceva ce mi s-a părut cu totul deosebit faţă de ce eram obişnuit să văd. Eram într-un autobuz şi ne apropiam de o staţie. Soferul a observat un cuplu în vârstă grăbindu-se spre staţie, atât cât le permitea vârsta. Atunci a oprit în dreptul lor (cu vreo 20 de metri înainte de staţie) şi i-a lăsat să urce. Si nu numai că i-a lăsat să urce, dar a şi aşteptat până s-au aşezat pe scaune înainte să pornească. Si încă ceva interesant, toată lumea din autobuz a aşteptat fără măcar să arunce o privire de «Hai mişcaţi-vă mai repede!».
Tot pe la începuturi, soţia mea, Claudia, era la cumpărături cu David într-un supermarket şi s-au oprit să se uite la nişte produse de pe un raft, fără să-şi dea seama că au blocat aleea şi o doamnă cu un căruţ aştepta în spatele lor. După un minut-două au plecat mai departe şi doar atunci şi-au dat seama că doamna aceea i-a aşteptat fără să spună nimic, până când au terminat ce aveau de facut. Ba chiar le-a şi zâmbit …
Iată încă un citat care mă face să zâmbesc, amintindu-mi cât de ciudat mi s-a părut când l-am citit prima oara (fiind în România la vremea aceea).
“Canadianul se grăbeşte să-şi ceară scuze chiar şi atunci când dai peste el pe stradă, din greşeală. Ambii vorbitori îşi mulţumesc reciproc la încheierea unei convorbiri telefonice. Dacă apari la uşa cuiva fără nici o înştiinţare şi-i dai de lucru pentru vreo patru săptămâni, respectivul îţi va multumi pentru că ai trecut pe la el. Funcţionarii de la bancă îţi vor mulţumi fiindcă apelezi la serviciile lor. Soferii îi mulţumesc în mod automat agentului de poliţie care le dă o amendă. In oraşele mai mici, pietonii trebuie să aibă grijă să nu cumva să lase impresia că vor să traverseze (chiar dacă sunt la colţ de stradă ori într-o intersecţie), deoarece maşinile vor opri şi îi vor aştepta să treacă”.
Partea cu traversatul este valabilă (în zonele rezidenţiale) chiar dacă nu e colţ de stradă sau intersecţie.
Sunt totuşi şi câteva lucruri surprinzătoare, într-un mod mai puţin plăcut, când vine vorba de politeţe. Primul ar fi că lumea nu pune mâna la gură când cască. Altul ar fi practica nord americană de a folosi prenumele persoanei cu care vorbeşti şi nu numele de familie, să nu mai vorbim de formula de politeţe «domnule/doamnă». Asta este câteodată de înţeles, dat fiind faptul că foarte multe persoane au un nume de familie foarte uşor de stâlcit. Mulţi asiatici îşi schimbă pur şi simplu prenumele din acest motiv (neoficial). Aşa se face că întâlneşti chinezi cum ar fi Mark, John, Julie şi aşa mai departe.
Un ultim aspect pe care vreau să-l menţionez derivă din egalitatea dintre sexe care caracterizează cultura canadiană. Eu, obişnuit fiind din România să ofer locul în autobuz sau tren, am fost oarecum intrigat de refuzul doamnelor de a-l primi. Practic ele se consideră atât de egale cu bărbaţii, încât nu li se pare corect să fie tratate preferenţial. Nici nu ştiu dacă e politeţe sau lipsă de politeţe, dar practica este să îţi găseşti un loc dacă vrei să stai jos şi să nu îţi baţi prea mult capul cui a-i putea să i-l oferi. Bineînţeles că sunt şi câteva cazuri în care oferirea locului tău în autobuz sau tren este binevenită. În general când sunt implicate cărucioare şi copii mici…
Ca să închei într-o notă veselă, iată un ultim citat, la care am râs cu lacrimi atunci când l-am citit, imaginându-mi respectiva întâmplare.
“La un moment dat, pe străzile din Los Angeles a fost găsită o femeie amnezică, ce rătăcea fără ţintă. Cum nu ştia cine e, poliţia s-a bazat pe un singur indiciu: femeia era politicoasă. Atât de politicoasă, încât şi-au spus că trebuie să fie din Canada. Si când semnalmentele ei au fost difuzate în ţara vecină, s-a dovedit că femeia era, într-adevăr, canadiană. Politeţea este atât de adânc înrădăcinată în firea lor, încât canadienii îşi amintesc să fie politicoşi chiar şi când uită cine sunt.”
Toate bune!
RADU TECUCEANU este economist la SUNCOR ENERGY – Calgary, Alberta, Canada, a absolvit ASE, din București, dar – mai ales – CARABELLA târgovișteană…
Citeşte şi
3.Bogdan CERNAT, în CULTURA ECONOMICĂ, spune că pe aici, prin regiune, ne merge bine…
4.Despre alte păcate ale românilor scrie și Radu STATE, în rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…
9.Rațiunea lucrului făcut de mântuială , despre ea scrie Pompiliu ALEXANDRU în CULTURA URBANĂ…
10.De la LONDRA ( LA PAS) , prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN scrie despre BIG BEN…
]
Facebook
WhatsApp
TikTok
